Iepurele Lupu

… 7 aprilie 2009. Centrul Chisinaului. Vandalii sparg geamurile sediilor Presedintiei si Parlamentului, intra inauntru, dau foc birourilor. Presedintele republicii urmareste (coordoneaza) dezmatul din biroul sau. Peste drum, din biroul sau urmareste dezmatul presedintele Parlamentului, Marian Lupu.

Urmareste calm, fara emotii, ca un centrist innascut caruia ii repugna razboaiele politice. Cat este el de mare (lung) nu are curajul sa intervina, sa actioneze – e doar a doua persoana in stat si se distruge patrimoniul statului. In mod normal, primul lucru pe care urma sa-l faca un om politic responsabil si curajos era sa iasa in fata multimii infierbantate si sa opreasca barbaria. Nu a iesit. S-a temut de multime. In acele clipe Lupu ne-a aratat adevaratul sau chip – cel de iepure fricos. Astazi, iepurele Lupu a prins la curaj – s-a aruncat cu galeata goala sa stinga pojarul politic din RM. Pe 7 aprilie l-a aprins, acum cica vrea sa-l stinga. De ce nu a iesit atunci din biroul Parlamentului sa-l stinga? De ce? Eu nu-l cred. Uitati-va la el – seamana cu un chibrit aprins. Feriti-va de el, fiindca de ce se atinge – ia foc. Daca-l votam – ne-a(m) ars!