Timpul.md

Editorial 23 Ianuarie 2017 | 08:00

Igoraș cel mic și prost

În mai puțin de o săptămână, Igor Dodon a arătat întregii lumi că este un pigmeu politic ce nu va ajunge niciodată în paginile bune ale istoriei.

La 13 ianuarie, serviciul de presă al PSRM a emis un comunicat privind participarea lui Dodon la un eveniment dedicat „împlinirii a 127 de ani de la trecerea în eternitate a poetului Mihai Eminescu”. Din păcate, pentru Igor cel mic și prost, la 15 ianuarie s-au împlinit 167 de ani de la nașterea lui Eminescu. Ce fel de „președinte” al „tuturor moldovenilor” este Igoraș, dacă nu știe când a murit poetul care a zis „Suntem români și punctum”? Este cât se poate de clar, că dacă acesta habar nu are când s-a născut Eminescu, n-are de unde să înțeleagă ce s-a întâmplat cu principatul Moldovei în acele timpuri. Te dai „mare patriot moldovean”, dar nu știi când s-a născut Eminescu. De ce oare ne-am contraria că acesta face comentarii deocheate despre niște evenimente istorice atât de complexe?

Harta „Moldovei mari”

Cadoul primit de Igoraș cel mic și prost de la un alt mare (pitic) om de stat rus, e o simplă provocare moscovită menită să provoace scandal la București sau printre românii din Basarabia. Toți cunosc că la 16 mai 1812, Imperiul Rus și cel Otoman au semnat Pacea de la București care le-a permis rușilor să OCUPE jumătate din principatul Moldovei. Marele noroc al românilor a fost că cealaltă jumătate, rămasă în administrația moldovenilor, n-a stat mult pe gânduri, și, înțelegând perfect pericolul imperialismului rusesc, a reușit să se consolideze prin „Mica Unire” și alegerea moldoveanului Alexandru Ioan Cuza ca domnitor în ambele principate românofone în 1859.

„Mica Unire” n-ar fi fost necesară și posibilă fără ocuparea unei jumătăți din principatul Moldovei. Practic, pericolul imperialismului rusesc a forțat intensificarea curentului „unionist”. Dacă estul Moldovei n-ar fi fost ocupat de ruși, Unirea lui A. I. Cuza putea nici să nu aibă loc, pentru că n-ar fi fost necesară.

Spre deosebire de statutul pe care îl avea principatul Moldovei în calitatea sa de vasal al turcilor (legi proprii, limbă proprie, biserică proprie), pământurile moldoveneşti ocupate de ruşi sunt integrate complet în Imperiu, legile locale au fost înlocuite de cele ruseşti, limba rusească a devenit singura oficială, biserica moldovenilor este trecută ilegal în subordinea celei moscovite. În 1856, ca urmare a înfrângerii suferite în războiul Crimeii, Rusia este obligată să retrocedeze Moldovei judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail. Un lucru extrem de important pe care îl omit intenţionat antimoldovenii aflaţi în slujba Rusiei este că Unirea din 1859 a fost făcută şi de moldovenii din stânga Prutului, din actuala Republică Moldova – Cahul, şi de moldovenii din sudul Basarabiei, din actuala regiune Odesa a Ucrainei – Ismail şi Bolgrad, dar şi de moldovenii din nordul ocupat al Moldovei, azi în regiunea Cernăuţi a Ucrainei – Herţa.

Actul Unirii Moldovei şi Munteniei a fost expresia voinţei tuturor moldovenilor liberi şi a fost singura cale de a rezista în faţa ambiţiilor expansioniste ale ruşilor.

Moldova lui Ștefan cel Mare a format în 1859, odată cu Unirea cu Valahia un stat nou - România, care le-a permis moldovenilor ca Eminescu să se manifeste liber: „… Rusia nu se mulţumeşte de a fi luat o parte mare şi frumoasă din vatra Moldovei, nu se mulţumeşte de a fi călcat peste graniţa firească a pământului românesc, ci voieşte să-şi ia şi sufletele ce se află pe acest pământ şi să mistuiască o parte din poporul român. Tocmai puşi faţă în faţă cu viaţa rusească, românii au început a fi cu atât mai vârtos pătrunşi de farmecul vieţii lor proprii, de bogăţia şi superioritatea individualităţii lor naţionale; tocmai fiind puşi în contact cu ruşii, românii erau mândri de românitatea lor”.
Astăzi, asistăm la continuarea bătăliei între românitatea basarabenilor, un instinct elementar de supraviețuire vs. expansiunea imperialismului șovin și xenofob al rușilor. Din păcate, pentru Igoraș cel mic și prost, dacă elementul etnic românesc din Basarabia n-a fost nimicit de 100 de ani de ocupație țaristă și de jumătate de secol de teroare bolșevică, cu certitudine niște agramați fără cultură generală și fără coloană vertebrală nu vor reuși să schimbe nimic.

Acest circ cu hărțile și joacă de-a statalismul și istoria este tot ce ne poate oferi acest colhoznic fără carte din Sadova ce se visează „mare domnitor”.

P.S. S-ar putea ca ciclul istoric 1812-1859 să se repete, românii din Basarabia se află din nou față în față cu posibilitatea de a fi ocupați de ruși și s-ar putea să înțeleagă ce zicea Eminescu în ziarul TIMPUL: „Nenorocirea cea mare ce ni se poate întâmpla nu este că vom pierde şi rămăşița unei preţioase provincii pierdute; putem să pierdem chiar mai mult decât atâta, încrederea în trăinicia poporului român. Dacă vom câştiga de trei ori atâta pământ pe cât avem şi vom pierde aceste temelii, statul român, fie el oricât de întins, va deveni o chestiune trecătoare, iar dacă ne vom păstra temeliile de existenţă socială, Rusia ne poate lua ce-i place şi pierderile ne vor fi trecătoare. Astăzi e timpul ca să întărim, atât în români, cât şi în popoarele mari ale Apusului, credinţa în trăinicia poporului român”.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus