În amintirea lui Andrei Sârbu

Am trăit fericirea unei asemenea întâmplări atunci când am împlinit 20 de ani. Ea a rămas în destinul meu ca o lumină de aur. De ce de aur? Pentru că pe bolta sufletului meu a răsărit floarea-soarelui. Da-da, cea din tabloul pe care mi l-a dăruit chiar pictorul Andrei Sârbu. Bogăţia razelor m-a învelit în lumină, căldură, pace şi armonie. Îmi amintesc în detalii acea zi. Trăiesc emoţii similare ori de câte ori
admir tabloul… Atunci, ea, regina soarelui, inundase cu falnica-i frumuseţe odaia mea de cămin din strada Ismailului din Chişinău. Am descoperit că simt căldura şi lumina ei peste tot, floarea-soarelui mă urmărea oriunde, deşi tabloul era fixat pe perete. Îi simţeam binecuvântarea în fiecare ungher; devenise o legendă pentru noi, cele patru locatare ale odăii, studente la Facultatea de Limbi Moderne, nişte copile venite din cele patru colţuri de republică socialistă.

Apoi, sub nobleţea acelui galben de floarea-soarelui mi-am creat un cuib, o familie. La lumina ei au crescut fiicele mele. Această misterioasă regină a soarelui şi astăzi îmi ocroteşte casa şi familia, umple spaţiul unui apartament de la bloc cu dragoste de viaţă. Dimineţile, când ies din casă şi pornesc spre liceu, iau cu mine din acel tablou lumină, căldură, tandreţe, fidelitate, răbdare, dragoste şi chiar înţelepciune pentru a le împărţi copiilor. Sub aceste petale de floarea-soarelui mi-am muncit tinereţile, iar la umbra lor îmi voi odihni bătrâneţile. E un cadou de la Andrei Sârbu, e un tablou cu imaginea unei flori a soarelui, pe care îl am în posesia mea, deşi, de fapt, eu sunt posedată de el prin tot ce îmi inspiră: dragostea de frumos, îndemn către bine, către a înţelege puntea misterioasă dintre viaţa lucrărilor lui Andrei şi cea a privitorului, pe care o are în faţă. L-am cunoscut pe Andrei poate mai mult decât alţii. Ar fi de povestit atâtea despre el… Pot afirma cu certitudine că a fost un mare artist anume prin simplul fapt că pictura lui ne înalţă până unde noi înşine nu ne putem înălţa. Stăruie mereu gândul că anume Dumnezeu a aruncat în sufletul lui Andrei seminţe de floarea-soarelui pentru a-l ajuta să picteze cu atâta har zeci de ipostaze ale florii care stă la porţile Raiului şi… judecă florile. Andrei – sunt sigură – demult a trecut Dincolo de porţile Raiului, l-or fi ajutat şi aceste mândre flori pe care le-a imortalizat aici, în această viaţă trecătoare…

Rodica Chitic,
profesoara de limbi moderne, Liceul
teoretic „B. P. Hasdeu” din Drochia

Nota redacţiei:
Miercuri, 1 decembrie, la Muzeul Naţional de Artă a Moldovei din Chişinău va fi vernisată expoziţia „Andrei Sârbu: mesaje”, consacrată aniversării a 60-a a pictorului.