In ce moneda se va deconta stabilitatea: rubla sau euro?

„Criza ne inadusa! Este o problema foarte serioasa si ne afecteaza la toate capitolele indicilor economici” (Presedintele Voronin, 29.04.09, NIT TV)

„La cererea Bulgariei, Rusia va reexamina problema acordarii unui credit in valoare de cateva miliarde de euro pentru construirea centralei de la Belene” (Vladimir Putin, RIA Novosti, 28.04.09)

Se asterne linistea peste Moldova. Cel putin asta sugereaza declaratiile europene venite pe diverse canale. Cuvantul de ordine al reprezentatilor de varf ai Bruxellesului este „stabilitate” (in traducere, „liniste in periferie”). Ce inseamna in mod concret asta, nu e foarte clar. Si nici unde poate duce mult jinduita „stabilitate”. Pentru ca cel mai stabil regim din acest spatiu ramane, totusi, cel transnistrean…

O stabilitate politica aparenta
Sa presupunem, de dragul demonstratiei, ca asteptarile adeptilor „consensului” si ai „stabilitatii” se vor indeplini si va fi cum cer acestia. Opozitia intra in Parlament, presedintele va fi ales, guvernul va intra in functie si va face gestiunea crizei economice. Va garanta aceasta evolutie iluziile scenariului de „stabilitate” politica sustinut astazi de actori interni sau externi? Evident, nu. In primul rand, prezenta lui Vladimir Voronin „in tot si-n toate” in criza post-electorala. Semnalul e limpede: singurul actor politic decisiv in republica ramane presedintele (proba a fost facuta si de recenta emisiune de la postul TV oficios al comunistilor, NIT). Aplombul aratat aceste zile nu indica in niciun caz ca acesta se va multumi, cum declarase, cu o functie de „simplu deputat”.

Al doilea argument. ?inand seama de ponderea actualului presedinte in economia reala a Puterii, oricum s-ar constitui viitoarea echipa conducatoare – presedinte-premier-spicher – va fi imposibil un consens eficace. Daca PCRM merge pe varianta Marian Lupu presedinte – buna pentru Occident -, este de asteptat ca rolul de premier sa fie preluat de o mana forte, cea care va conduce cu adevarat republica. Iar numele lui Vladimir Voronin revine vertiginos, indiferent cat de neverosimil pare „modelul Putin” in formula moldoveneasca. Daca se opteaza pentru Vladimir ?urcanu la presedintie, semnalul politic de apropiere de Rasarit devine si mai plauzibil, iar Voronin se poate multumi cu ceva mai putin decat premier. Oricare alta formula de putere, fara prezenta unor „grei” din PCRM la manete, nu va avea puterea, doar o va exercita. Niciuna dintre formule nu poate insa aduce consens real si conlucrare cu Opozitia.

In al treilea rand, Opozitia va ramane cu 40 de mandate (minus potentialul Iuda – daca o fi doar unul! – de care e nevoie pentru a impune presedintele). Cam cate avea si PCRM inainte de anul 2000. Suficient ca vocea Opozitiei sa fie auzita in parlament, daca mesajul va fi coerent si unitar. Dar nu numai in Parlamentul RM. Interventia europenilor in criza de la Chisinau, atata cata a fost, a facut ca, in sfarsit, institutiile europene sa descopere si o Opozitie la Chisinau pe care, cantonate pe regimul Voronin, au neglijat-o nepermis pana la alegeri. Asta inseamna ca, de aici inainte, vocea Opozitiei va trebui ascultata mai intens si mai competent, inclusiv la Bruxelles. E un avantaj deloc de neglijat. In al patrulea rand, Opozitia are un avantaj politic enorm si pe care comunistii nu il aveau sau nu il foloseau inainte de 2000: strada si piata publica! S-a antrenat in campania electorala pentru asta, iar contextul postelectoral va genera nemultumiri sociale masive. Polarizarea sociala este mai puternica decat oricand, iar spiritul protestatar desteptat. Blocata de televiziunile oficiale si oficioase ale Puterii, Opozitia va cobori in strada, tot mai des, pentru a-si face auzita vocea. Caci protestatarii vor fi pe strazi. Ii va „invita”… criza economica.

Stabilitate economica – misiune imposibila?
Cifrele economice, fie si numai cele publice, arata o situatie critica in RM. Sfarsitul alegerilor a facut sa dispara basmul encomiastic si ridicol despre Moldova-cea-neatinsa-de-criza-economica-globala. Realitatile sunt crude. FMI prevede o descrestere in anul 2009 a economiei cu 5% fata de 2008 si prognozeaza o datorie externa de peste 50% din PIB. Exporturile s-au redus cu 20%, remitentele – cu peste 30%, iar importurile au scazut cu aproape 30%. Economia RM se bazeaza masiv pe taxarea consumului, deci consecinta va fi reducerea incasarilor bugetare. Evident, despre investitii se vorbeste tot mai putin, chiar daca guvernarea comunista va incerca, disperata, sa privatizeze ce a mai ramas de privatizat. Problema este: cine va cumpara? Solutia FMI e cunoscuta: reducere drastica a cheltuielilor bugetare si majorarea veniturile, inclusiv prin cresterea unor taxe si impozite. Se vorbeste nu numai de blocarea salariilor, ci chiar de scaderea lor (10% din salariile bugetarilor). Efectele sociale vor fi majore, in conditiile in care debuseul existent la sfarsitul anilor ’90 dupa prabusirea rublei, respectiv plecarea la munca in Occident nu mai exista. Din doua motive: vizele si diminuarea locurilor de munca in Vest, dar si in Est. Cine si cum va reusi sa produca „stabilitate” in aceste conditii? Si cu ce pret?

Solutii à la russe sau victoria „stabilitatii” impotriva RM
Contextul global este astazi nelimpezit, iar cel regional ambiguu. RM ramane un spatiu de frontiera a carui apartenenta, deocamdata, nu pare decisa. Dar ezitarile inaintarii frontierei euroatlantice sunt „compensate” copios de activismul Rusei in regiune. Trei elemente trebuie introduse in ecuatie: Barack Obama nu da semne ca va fi concesiv cu rusii in masura in care acestia ar fi dorit sa fie – cel putin asa percepe Kremlinul ambiguitatile de pana acum (vezi si episodul Turkmenistan); alegerile din anul acesta din Germania (care vor putea schimba relatia Bruxelles – Moscova in cazul unei garnituri noi la Berlin); imprevizibilitatea Ucrainei (unde miza pe „independentul” Arseni Iateniuk in viitoarele alegeri este din ce in ce mai semnificativa). In aceste conditii, Rusia trebuie sa ramana activa pe teren, iar miza geopolitica a RM creste.

In situatia unei crize economice dure in republica, a mentinerii echipei Voronin la putere si a unor eventuale intelegeri preelectorale intre Chisinau si Moscova, Rusia poate deveni actorul care stabilizeaza economia micului vecin european. RM a primit anul trecut, prin proiecte in cadrul Planului de Actiuni, circa 50 de mln. de euro. Destul de putin, daca vom compara cu cei 40 mln. USD acordati urgent de Rusia, in ianuarie acestui an, Transnistriei. In pofida crizei interne, Rusia gaseste resurse pentru a regla conturi geopolitice. Astfel, cei circa 400-500 mln. de euro necesare RM pentru o echilibrare economica pe termen scurt ar putea veni urgent de la Moscova. Ce va cere in schimb? Nimic din ceea ce UE cere in mod obisnuit – democratizare, reforme, modernizare. Un singur lucru: stabilitate à la russe. In aceste conditii, spectrul unei stabilizari geopolitice de tip Transnistria la frontiera euroatlantica este mai prezent ca oricand.