Timpul.md

Istorie 14 Ianuarie 2020 | 04:40

În culisele Istoriei: Congresul românilor transnistreni – eveniment de neuitat

Convocarea acestui congres a fost decisă într-o şedinţă, care s-a ţinut în orăşelul Grigoriopol, pe data de 19 noiembrie 1917. Atunci s-a luat decizia de a organiza şi a desfăşura la Tiraspol un Congres al Românilor Transnistreni, pe data de 17-18 decembrie 1917. A fost creat comitetul de organizare a Congresului, compus din: Toma Jalba, Ştefan Bulat, N. Dumeanu, D. Maloman ş.a. A fost stabilită cota de participare – câte două persoane de la fiecare sat. A fost întocmită o adresare către românii transnistreni, scrisă de Ştefan Bulat și Toma Jalba.

Lucrările Congresului s-au ţinut într-o sală de clasă, cu începere de la ora 15 şi au fost deschise de Ştefan Bulat, preşedintele Comitetului Naţional Român din Transnistria. Oaspeţi de onoare ai Congresului au fost reprezentanţii Sfatului Ţării: Pan Halippa, Gheorghe Mare, Vasile Gafencu şi Anton Crihan. Românii transilvăneni au fost reprezentaţi de Onisifor Ghibu, redactorul ziarului Ardealul, care se tipărea la Chişinău. Din partea oaspeţilor, au luat cuvântul Pan Halippa, Gheorghe Mare şi Onisifor Ghibu ș.a.
În sală erau până la 40 de persoane din satele megieşe, vreo 15 voluntari ardeleni şi printre ei I. Răducanu, care mai apoi a fost rectorul Academiei Comerciale din Bucureşti.

Deschiderea lucrărilor a făcut-o preşedintele Comitetului de organizare, sublocotenentul Ştefan Bulat:

„Fraţilor moldoveni,
Vă mulţumesc în numele comitetului organizator că aţi alergat la chemarea noastră. Se bucură inima în mine că v-aţi grăbit să veniţi la această adunare.

Văd că s-a înfierbântat în vinele D-voastră sângele cel frăţesc. Noi, moldovenii din părţile acestea, am stat până acum ca într-o pădure întunecoasă. Revoluţia rusească a făcut, ca şi cum ai zice, o masă plină cu bucate alese şi a zis tuturora: întindeţi mâna şi luaţi ce vă doreşte inima. Toţi s-au grăbit, fraţilor, să ia ceea ce le trebuia, numai noi am stat pe loc, parcă nouă nu ne-ar fi fost a mânca. Pretutindeni în Rusia noroadele strigau cerând slobozenie şi pământ. Mă durea inima că nu-i auzeam şi pe fraţii mei din ţinutul Hersonului şi al Podoliei strigând astfel. Unde sunt ei? Unde sunt ei acum, când s-a copt pâinea pe deal şi când se cosesc snopii? Nenorociţii, mă tem că se vor deştepta prea târziu, când snopii vor fi căraţi şi când locul va rămânea fără de nimic pe el.

În ziua de 21 octombrie, dimpreună cu alţi fraţi am luat parte la „Congresul ostaşilor moldoveni din Basarabia”, care s-a ţinut în Chişinău. Acolo am văzut că fraţii noştri basarabeni au lucrat pentru treaba naţională. Noi i-am întrebat dacă lucrul acela e şi pentru noi, sau numai pentru ei? Ei mi-au răspuns: Dumneata acasă ai fraţi? Eu am zis: am. Dar cum trăiesc ei, toţi într-o casă sau deosebiţi? Eu le-am răspuns: deosebiţi. Da pentru treburile de la casa fratelui dtale porţi grijă dta, ori poartă el? Cu bună seamă că la casa lui îşi poartă el treburile, iar la casa mea eu. Apoi dacă e aşa – mi-au zis ei – dta vei înţelege că şi noi facem aici ceea ce ne trebuie nouă, iar dacă vă trebuie şi dvoastră ceva, trebuie să vă faceţi înşivă. Apucaţi-vă singuri de lucru, şi apoi dacă vă va trebui ajutor, cereţi şi vă vom ajuta. Şi aşa, fraţilor, ne-am apucat noi de lucru, câţiva moscali moldoveni, care ne-am hotărât să deşteptăm pe părinţii şi fraţii noştri şi să le spunem ce vremuri sunt acestea şi ce trebuie noi să facem. Mai întâi am făcut un comitet moldovenesc. În ziua de 19 noiembrie am făcut apoi o adunare de ostaşi şi de creştini şi acolo le-am spus ce gânduri avem noi. Norodul adunat s-a bucurat foarte şi ne-a făgăduit că ne va ajuta. După aceea ne-am dus la Uprava ţinutală şi am cerut să ne dee ajutor de bani, şi Uprava ne-a dat 600 ruble ca să strângem o adunare mai mare moldovenească. La 21 noiembrie ne-am dus la o adunare moldovenească la Grigoriopol, unde s-au înscris peste 40 de moldoveni între părtaşii adunării noastre. După ce în acest timp ne-am întărit puţin, am alcătuit un comitet statornic şi am alcătuit un program de muncă. Nu ştiu dacă acest program e bun ori rău, că noi toţi care ostenim aici, suntem săraci de învăţătură. Voprosurile (punctele) din acest program sunt despre „şcoală”, despre „biserică”, despre „judecaţi”, despre „bolniţe” (spitale) despre „oaste”, despre „pământ” şi despre „politică”. Noi dorim ca toate acestea de aici încolo să fie moldoveneşti pentru noi. Şi cum în scurtă vreme se va deschide la Kiev Adunarea Întemeietoare a republicii Ucrainei, în congresul de acum noi va trebui să alegem câţiva delegaţi de-ai noştri, care să spuie acolo dorinţele noastre.

După cum vedeţi, congresul nostru de astăzi este chemat să ia mai multe hotărâri vajnice şi eu gândesc că cu ajutorul lui Dumnezeu vom putea să aşezăm pe temelii bune viaţa norodului nostru iubit. Zicând de la toată inima mea: Să trăiască norodul nostru moldovenesc, declar cel dintâi congres al moldovenilor din Ucraina deschis.”

După deschidere s-a purces la alegerea unui preşedinte al Congresului. Au fost propuşi: învăţătorul T. Malaiu, învăţătorul Mihail Moscalencu şi Ştefan Bulat.

După discuţii s-a luat decizia ca lucrările să fie prezidate de Ştefan Bulat.

Secretari ai adunării au fost aleşi: Maloman, sublocotenent şi Dumian, învăţător.

Cuvânt de salut din partea Sfatului Ţării a Republicii Populare Moldoveneşti a rostit vicepreşedintele Pan Halippa:

„Fraţilor moldoveni de pe malul stâng al Nistrului!

Am venit, dimpreună cu câţiva prieteni ai mei din Basarabia, ca să aducem închinăciune până la pământ acestei vrednice ramuri a neamului nostru, care acum câteva sute de ani a trecut apa Nistrului, năzuind înainte, şi tot înainte, spre Răsărit, spre apa Niprului, la care vom ajunge şi o vom şi trece! Voi sunteţi ca într-un cârd de oi, oile care merg înainte şi după care vine turma întreagă. […]

Lucrarea nouă pe care o începeţi e grea şi dvoastră aşteptaţi ajutor de la noi, moldovenii din Moldova, că da, noi, suntem din Moldova, din republica moldovenească, şi vă socotim pe dvoastră ca fraţi pe care dorim să-i sprijinim. Dar noi încă nu suntem pe deplin aşezaţi cu toate treburile noastre. Deocamdată nu vă vom putea da ajutor prea mare. Totuşi noi vă vom putea da sfaturi şi îndrumări, cărţi şi gazete, dar lucrul cel mai greu trebuie să vi-l faceţi singuri. Trebuie să luaţi înşivă pilde de la noi şi de la alţii, pentru lupta pe care veţi avea s-o daţi ca să vă puteţi dobândi toate drepturile. Ca unul, care de cinci ani am lucrat la luminarea şi deşteptarea neamului prin gazeta mea Cuvânt Moldovenesc, vă doresc putere, răbdare şi muncă, pentru ca prin ele să vă întăriţi şi să fiţi mlădiţe roditoare ale iubitului nostru neam!”

Onisifor Ghibu a luat cuvântul ca redactor al gazetei Ardealul, dar în acelaşi timp noi înţelegem perfect că el avea rolul şi de mesager al românilor transilvăneni:

„Fraţilor moldoveni din Ucraina şi Basarabia şi fraţilor din Transilvania, Bucovina şi România!

A vrut Dumnezeu ca astăzi să ne găsim în acest loc, la sărbătorirea de deşteptarea naţională a unei jumătăţi de milion de fraţi, români veniţi din toate ţările locuite de neamul nostru. Fie binecuvântată această zi, în care se pune temelie nouă vieţi, fraţilor moldoveni din Ucraina!

Ca redactor al gazetei Ardealul din Chişinău, sunt fericit să aduc cele mai călduroase hiritisiri, fraţilor, de pe malul stâng al Nistrului, în numele ţării însăşi al cărei nume îl poartă gazeta. Ardealul sau Transilvania nu e o ţară străină pentru dvoastră. Ea este însăşi leagănul întregului neam românesc şi moldovenesc. Acolo s-a născut poporul nostru acum 1800 de ani şi de acolo a pornit el spre ţările în care locuieşte astăzi. De acolo aţi venit şi dvoastră, moldovenii, care aţi umplut mai întâi Moldova veche, apoi Basarabia şi pe urmă aceste părţi dintre Nistru şi Bug. Când viu deci să vă vorbesc în numele Ardealului, este ca şi cum v-aşi vorbi în numele însăşi casei părinteşti a dvoastră. […]

Astăzi când voi vă deşteptaţi la o viaţă nouă, să ştiţi deci, că fraţii voştri din Transilvania o duc nespus de greu, că ei sunt ameninţaţi de moarte, şi că numai aşa vor putea scăpa, dacă toţi fiii neamului nostru vor lupta într-un gând pentru înfrângerea duşmanului. […]

Să strigăm cu toţii într-un glas:

Trăiască fraţii moldoveni de pe malul stâng al Nistrului! Trăiască întreg neamul românesc!”

Un moment extrem de emoţionant l-a provocat luarea de cuvânt a delegatului Sfatului Ţării, Gheorghe Mare, care a desfăşurat în faţa asistenţei un drapel mare, tricolor, rostind cuvinte memorabile:

„Delegaţia de la Chişinău vă pune în mână steagul acesta; el este steagul neamului nostru. Sub umbrirea lui trăieşte întregul neam moldovenesc şi românesc de pretutindeni, şi pentru izbânda lui luptăm cu toţii în aceste vremuri... Voi până acum n-aţi avut steag, n-aţi avut drepturi, n-aţi avut consideraţie naţională. De astăzi înainte, steagul nostru naţional va flutura mândru și plin de încredere și peste voi. Să lucraţi aşa, ca să-i faceţi cinste, să lucraţi aşa, ca sa-l duceţi întru toate la izbândă”. […]

(Onisifor Ghibu „Pe baricadele vieții” (Chișinău, 1992), pag.487-488).

La Congres, a participat şi un reprezentant al Radei ucrainene din Kiev, care şi-a încheiat alocuţiunea cu apelul: „Slavă Moldovei slobode!”.

Concluzia Congresului s-a rezumat la ideea: unirea regiunilor româneşti din Transnistria cu Basarabia.
Congresul a desemnat doi delegaţi, I. Dumitraşcu şi Precu, pentru participarea la lucrările Radei Ucrainene de la Kiev.
Remarcăm faptul că în documentele Radei Ucrainene activitatea acestor doi reprezentanţi ai Transnistriei este elocvent prezentată.
În unele mărturii se specifică că au fost aleşi delegaţi la aceeași instituție: 1. Mălaiu. 2.Bulat.3.Jalbă.4.Durbailă.5.Moscalencu.6.Todoraşcu.7.Diaconu.8.Maloman.9.Ţurcan.
Aceşti candidaţi urmau să fie incluşi pe lista Partidului Socialiştilor-Revoluţionari Moldoveni din Ucraina. Dar din motive necunoscute ei n-au mai ajuns la Rada Ucraineană.

Delegaţii la congres s-au fotografiat după terminarea lucrărilor.

Deși se consideră că istoria nu se repetă, în cazul nostru se pare că avem o excepție. În data 15 decembrie a anului 1941 o parte din participanții la istoricul Congres s-au reîntâlnit la Tiraspol. Drept mărturie au lăsat și o poză care s-a transformat într-un argument...

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus