Timpul.md

Interviu 1 Iulie 2020 | 10:51

Ina Bilețchi: „Colecția de costume populare este pentru mine o comoară inestimabilă”

Interviu cu Ina Bilețchi, director al Școlii de Arte „Doina și Ion Adea-Teodorovici” din Cornești, conducător al Ansamblului folcloric „Codrenii”

– Dragă Ina Bilețchi, vă rugăm să ne povestiți despre colecția Dvs. de costume populare și de obiecte vechi adunate de la sătenii din Cornești, Ungheni.

Această colecție este pentru mine o comoară inestimabilă. Am adunat de-a lungul anilor ii, catrințe, opinci, cămăși pentru bărbați, icoane, obiecte de meșteșugărit, vreo 10 covoare, prosoape, vase, cusături pe pânză, broboade, băsmăluțe și altele. Colectarea acestor perle a însemnat mult pentru mine. Au fost drumuri, emoții, lacrimi, amintiri... Am deschis un muzeu în incinta Școlii de Arte din Cornești, cu instrumente folclorice și port popular, ele sunt păstrate cu sfințenie.


Ina Bilețchi cu fiul Tudor, semifinalist la „Vocea României”

Celor care n-au fost la Cornești pot să le spun că localitatea e împărțită în două de calea ferată – într-o parte e satul Cornești, în cealaltă e orășelul cu același nume. Eu m-am născut în satul Cornești, acum locuiesc în orășel. Sunt mândră de localitatea noastră, așezată la poale de codru. E al doilea loc, după înălțime, din Moldova. Clima e deosebită: dacă la noi ninge și e ca în poveste, în satele vecine, de obicei, zăpada e topită; la noi e ceață, iar la vecini e soare… Mereu e mai rece la noi, dar e și frumos. Îmi plac codrii, avem iaz la marginea satului. În localitate funcționează două gimnazii, o Școală de Arte, o Casă de Cultură etc.

– Cine v-a cultivat dragostea pentru arta populară? Ce tradiții se respectau în familia Dvs.?

M-am născut într-o familie de oameni cu suflet mare. Părinții mei se numeau Alexandra și Ilarion Berdeaga. Tata a fost un cunoscut dirijor de fanfară. Mama a lucrat brigadieră în fostul sovhoz. În familia noastră mereu s-a cântat. Ziua, plecând cu mama în camp, eram mereu urcată prin copaci și cântam, împreună cu sora. După muncă, seara, veneau la noi membrii fanfarei și tata făcea cu ei repetiții, până s-a deschis Casa de Cultură. De la mama am învățat cântecele „La lelița sub cerdac”, „Să vii, puiule, să vii” și multe altele. Am păstrat mereu tradițiile de Crăciun și de Anul Nou, în ciuda interdicțiilor din perioada sovietică. Sărbătorile de Paști erau așteptate cu mult drag. Sărbătoream și zilele de naștere ale fiecărui membru al familiei.

Moștenind de la tata dragostea de muzică și folclor, am început a purta ie de mică, dar având doar o ie în familie, o îmbrăcam noi, toate surorile, pe rând.
Această poveste frumoasă a copilăriei mele s-a întrerupt repede, odată cu decesul mamei, ea a murit de cancer. Eram în clasa a VI-a, am rămas 6 copii orfani. Au venit vremuri grele pentru noi. În timp ce fetele de seama mea se jucau, eu dădeam casa cu var, făceam mâncare, spălam. La un an după decesul mamei, eu și surorile am fost luate la un internat, iar fratele intrase la facultate.

– Și Dvs., ce facultate ați absolvit?

Am absolvit Facultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova, cu teza de licență în domeniul folclorului. Apoi am lucrat profesoară de gimnaziu, de liceu. Din anul 2013, în urma unui concurs, am ocupat postul de director al Școlii de Arte pentru Copii „Doina și Ion Aldea-Teodorovici” din orașul Cornești, aici lucrez până în prezent.

– Ați cules folclor chiar de la Dvs. din sat? Ați descoperit piese de artă inedite în Cornești?

Da, după facultate și de-a lungul activității mele pedagogice am căutat în permanență piese folclorice sau obiecte de artă populară în Cornești. Mai întâi mă interesam cine dintre oamenii din sat știau vreun obicei sau vreun cântec vechi și mergeam la acei oameni în vizită. La un pahar de vorbă în amintirea tatălui meu Ilarion și a mamei Alexandra, oamenii își deschideau sufletul și îmi arătau toată zestrea lor. Neapărat îmi dăruiau ceva, o cămașă veche, un prosop ori vreun cântec.

Așa am colecționat primele cămăși: o cămașă cu poale de la bătrâna Alexandra Brăguța, apoi o cămașă de sărbători de la Ludmila Postolachi, iar de la familia Chirică... o cămașă în care gospodina casei a fost mireasă. Consătenii au aflat că adunam piese pentru muzeul școlii și singuri îmi aduceau prosoape, cusături, perdele, horboțele, broboade și alte odiecte.

Prin anii 90, pe când lucram profesoară de limba și literatura română la Gimnaziul din satul Cornești, am înființat Ansamblul folcloric „Codrenii”. Elevii erau îmbrăcați cu acele haine naționale pe care le colectasem, sau în ceea ce aveau de la bunicii lor.

În anul 1995, am fost angajată la Liceul din orașul Cornesti, acolo am continuat pasiunea mea. În liceu învățau copii din diferite localități ale raionului Ungheni și, bineînțeles, am căutat piese de costum popular și în acele sate. Astfel, am mai colectat cămăși din satele Cetireni, Grozasca, Grăseni... În prezent, am în colecție peste 20 cămăși, peste 10 catrințe și multe alte obiecte de meșteșugărit, icoane, covoare, ceramică, piese de artă populară.

Din 2013, precum am menționat ceva mai devreme, activez ca director al Școlii de Arte „Doina și Ion Aldea-Teodorovici” din Cornești (această școală a împlinit de curând 40 de ani – n.n.). Tatăl regretatului Ion Aldea-Teodorovici este de prin părțile noastre, din satul vecin Bogheni.



Piese din colecția de costume populare colectate de Ina Bilețchi, Muzeul Școlii de Arte din Cornești

– Care sunt cele mai vechi cămăși din colecția Dvs.?

În colecție sunt vreo 5-6 cămăși care au peste 100 de ani.

– Ce elemente specifice zonei au costumele de la Cornești?

Costumul nostru popular, specific zonei codrului, este cu diverse ornamente florale, vegetale, geometrce. Predomină pomul vieții, crucea. Culorile specifice sunt: verde, roșu, negru, dar și albastru, pentru că în apropiere e Prutul.

– Aveți și costume din alte regiuni ale spațiului românesc?

Da, din Bucovina. Mi le-a dăruit mama soacră Ecaterina Bilețchi, ea trăia în regiunea Cernăuți, Dumnezeu s-o ierte. Îi voi rămâne recunoscătoare pentru totdeauna. Am în colecție multe cămăși confecționate de mâinile ei, mai am prosoape, ștergare, fețe de pernă, cearșafuri etc.

– Fiul Dvs., Tudor Bilețchi, care a ajuns semifinalist la „Vocea României”, a studiat Școala de Arte din Cornești. Ce costum popular a purtat în anii de școală?

Primul costum popular îmbrăcat de Tudor a fost confecționat tot de bunica Ecaterina de la Cernăuți. Costumul e alcătuit din cămașă, brâu, trăistuță, bundiță. Tudor e absolvent al școlii noastre și absolvent al Colegiului de Muzică „Ștefan Neaga” din Chișinău. Acum e student la Conservatorul din București.

– Credeți că ia renaște?

Da, acum a devenit o modă să porți ie sau costum popular, așa că majoritatea copiilor din Cornești au ii, chiar confecționate de ei, sub îndrumarea unei profesoare talentate, Antonina Negară.



Iar cei peste 35 elevi, membri ai Ansamblului folcloric „Codrenii” de la Școala de Arte „Doina și Ion Aldea-Teodorovici” din orașul Cornești, poartă cu mândrie costume populare (procurate cu suportul Direcției Educație și al Secției Cultură a Consiliului Raional Ungheni), participând la diverse festivaluri raionale, naționale și internaționale.

În repertoriul Ansamblului „Codrenii” avem cântece de joc, de dor, de dragoste, de cătănie, de leagăn, cântece patriotice ș. a. De asemenea, prezentăm obiceiuri precum „Petrecerea recrutului”, „La stână”, „La ghilit”, obiceiuri și tradiții de Crăciun, Anul Nou, de Sf. Toader, Sf. Dumitru, Sf. Andrei, de Sânzaiene.
Din anul 2002, grupul „Codrenii” a obținut titlul de ansamblu Model. Aș aminti că am participat la Festivalul „Vrancea – plai de dor”, de unde am adus Trofeul la secția coregrafie și două Premii I, la categoriile Obicei folcloric și Grup vocal, am câștigat de asemenea Trofeul la Festivalul de folclor „Drag mi-i cântecul și jocul” din Pașcani, România, și două Premii I la Buzău, România.

– Vă mulțumesc pentru interviu și mult success în continuare.

Ina Bilețchi, director al Școlii de Arte din Cornești, alături de Ansamblul folcloric „Codrenii”
Ina Bilețchi cu fiul Tudor, semifinalist la „Vocea României”


Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus