Interviu cu Paolo Carlo Belli, coordonator pentru RM al sectorului de Dezvoltare Umană al Băncii Mondiale

– Care este scopul vizitei la Chișinău și cum se vede dinspre Banca Mondială, unul dintre principalii finanțatori ai reformei în sănătate, derularea acestui proces în Republica Moldova?

– Scopul vizitei în R. Moldova este urmărirea desfășurării unor proiecte din cadrul acestei reforme, aflate în plină derulare. Este una dintre vizitele obișnuite pe care le efectuăm cel puțin o dată la trei luni, pentru a urmări progresele reformei și cum sunt estimate planurile pentru viitor. Acesta este motivul pentru care sunt aici. Cum văd procesul de reforme, din punctul meu de vedere? După cum am spus mai devreme, este proces de durată, care a început cu mai bine de zece ani în urmă. Au fost câțiva pași, după criza financiară, pentru raționalizarea capacităților de spitalizare din R. Moldova, apoi Companiei Naționale de Asigurări în Medicină (CNAM), instituție care gestionează fondul de asigurări sociale. De asemenea, ne-am concentrat pentru crearea îmbunătățirii și dezvoltării sectorului de medicină primară. Deci, este un proces lung și o agendă încă neîncheiată la acest capitol. Interpretez acești pași recenți ca tentative de a închide această agendă. Analizăm tot ce s-a întâmplat în acest ultim deceniu și de ce nu s-a ajuns la un deznodământ logic, în condițiile în care majoritatea populației nu percepe că lucrurile s-au schimbat în bine.

– Care sunt punctele cele mai dificile în implementarea reformei în sănătate?

– Ar trebui să începem de la dificultățile obiective. Evident, suntem într-un mediu extrem de constrâns din punct de vedere financiar. Resursele sunt foarte limitate, ceea ce exprimă, de altfel, nivelul de dezvoltare economico-socială a țării. Moldova alocă 5,2% din produsul intern brut (PIB) pentru sănătate, ceea ce reprezintă o medie rezonabilă luat ca procentaj, însă, în condițiile în care PIB-ul este unul foarte mic, resursele sunt grevate de acest aspect. Reformele ar fi mult mai ușor de implementat, dacă ar exista și surse adiționale. Astfel, sistemul are o problemă atunci când cetățeanul bolnav nu poate beneficia de tratamente costisitoare și trebuie să plătească din propriul buzunar, chiar dacă el este asigurat. Un alt motiv, pe care l-am întâlnit și în alte țări, este gradul enorm de inerție din sistem. Practicile instituite, chiar dacă nu sunt cele mai bune în domeniu, sunt greu de schimbat. Este o reacție aproape fiziologică a personalului din sistem, din păcate, în Moldova această rezistență în fața schimbărilor este puternică. Angajații din sistem sunt preocupați de menținerea actualei stări de fapt, chiar dacă aceasta este ineficientă. De aceea, din nefericire, cei care încearcă să schimbe ceva sunt imediat frânați de către cei care vor menținerea status quo.

– Care sunt relațiile cu autoritățile din domeniu, cum apreciați colaborarea cu cei care ar trebui să implementeze reforma și ce șanse sunt ca acest proces să fie dus până la capăt?

– Consider că am stabilit un parteneriat eficient cu guvernul, și nu doar cu autoritățile guvernamentale, dar și cu oamenii interesați de a vedea îmbunătățirea sistemului medical, fie că e vorba de cei de la guvernare sau din opoziție. Eu cred că reprezentanții guvernului au o atitudine favorabilă, dar uneori, noi, cei de la Banca Mondială, am vrea ca lucrurile să se miște cu o viteză mai ridicată, de aceea criticile noastre sunt diferite de cele locale, pentru că vrem să se facă mai mult și mai repede. Iar rațiunea noastră este simplă: vrem ca oamenii să vadă cât mai curând rezultate concrete. În concluzie, suntem optimiști și consider că țara merită și va avea, într-un timp rezonabil, servicii medicale de calitate. Tendința este pozitivă, pașii trebuie însă accelerați, asta este convingerea mea.

– Concret, când vor putea, totuși, pacienții să vadă schimbările în bine, când credeți că acest lucru va fi vizibil pentru cei cărora li se adresează serviciile medicale?

– Lucrurile nu sunt atât de simple, ele nu sunt în alb sau negru, au și nuanțe. Cred, de exemplu, că, datorită investițiilor făcute, se pot vedea deja îmbunătățiri în serviciile „Mama și copilul”, iar în anumite regiuni ale țării s-au făcut progrese evidente în domeniul asistenței primare. Un nou bloc operator a fost construit la Spitalul Republican, cu nu mai puțin de 16 săli de operații, foarte moderne, acestea sunt lucruri care fac diferența. Se construiește, pas cu pas. Noi servicii medicale, care nu erau accesibile în anii din urmă, au devenit disponibile, deși tendința e lentă. Din păcate, criza economică din 2008-2009 nu ne-a fost deloc de „ajutor”, a fost dificilă chiar și menținerea realizărilor anterioare. Un pas cheie este și recunoașterea acestor rezultate bune de până acum. Sunt extrem de favorabil schimbărilor recente din sistemul de plată pentru asigurarea asistenței medicale primare, care ar trebui să fie mai mult de 15%, chiar 30-40% din venituri pentru a obține performanțe mai bune decât cele precedente. Sunt total de acord cu reformele privind sistemul de plată din spitale. Anul acesta este unul de tranziție, fără efect asupra bugetului, există prevederile privind noul sistem de plată, dar acestea vor fi achitate potrivit vechiului sistem. În câțiva ani, spitalele vor fi plătite în funcție de calitatea și complexitatea serviciilor medicale pe care le oferă. Trebuie să dezvoltăm responsabilitatea, iar un bun exemplu pentru ceea ce e de făcut este ceea ce se întâmplă acum în sănătate în Europa. Cred că e important să se accentueze pe calitatea serviciilor medicale, să exploatăm orice potențial care poate crește eficiența sistemului.
Repet, e probabil ca unii oameni deja să perceapă îmbunătățirile, că se întâmplă ceva pozitiv și sperăm ca acest proces să fie unul progresiv în creștere, ca efectul „bulgărelui de zăpadă”.