Timpul.md

Cultură 15 Martie 2017 | 09:49

Ion Creangă - 180 de ani din ziua nașterii

Moto: „Morții n-au decât viețuirea pe care le-o atribuie cei vii”  (Octavian Paler) 

Creangă împacă toate gusturile

Opera lui Ion Creangă trece triumfător din generație în generație și este unul dintre prozatorii cei mai citiți. Despre „Punguța cu doi bani” sau „Capra cu trei iezi” li se citește copiilor încă la grădiniță. Aceștia, mici fiind, se întristează de nereușita cocoșului, ca mai apoi, să se bucure că binele a biruit răul. La fel, și în a doua poveste, lupul este pedepsit, dar, probabil, povestea ar avea de câștigat, dar și copiii, când li se va comenta purtarea iedului mai mare, care n-a ascultat de sfatul mamei și a pățit-o.
Așa e Creangă în toată creația lui, subtil ne învață ceva, mai ales dacă suntem destul de atenți.

Despre Creangă s-a scris, în general, bine și de bine, uneori cu un sentiment de fervoare, deși opera lui n-a fost înțeleasă de la început în adevăratul sens, poate insuficient apreciată de adevărata ei valoare. La început, incluzându-se în cercul literar de la Iași, Creangă a fost tratat ca scriitor poporal, un creator de limbă și un „vârtos glumeț”, după cum spunea Titu Maiorescu. Iacob Negruzzi este mai atent și apreciază „sănătoasele produceri ale acestui talent primitiv și necioplit”. Dacă ar fi să ne referim la termenul „primitiv”, am putea spune că scrisul lui de acasă e autentic, fără prea multe „zorzoane”. Dar e un scris al omului înțelept, venit din cultura satului, veche și bogată, inedită și eternă.
Important este un detaliu, anume că Titu Maiorescu îl citează, alături de M. Eminescu, I. Slavici, C. Negruzzi etc. și pe I. Creangă, pentru a ilustra direcția bună a literaturii române, din timpul său. Titu Maiorescu și-a păstrat, cât a trăit, bunele impresii despre calitățile irepetabile ale sănătosului și vârtosului umorist și l-a considerat un meșter-faur al dulcelui grai moldovenesc, întrețesut cu proverbe, zicători, ziceri și parabole.

Mihai Eminescu, cel care l-a sfătuit să scrie, vede în Ion Creangă mult mai mult decât un bun povestitor, narator de basme pentru copii, dar și diverse istorii țărănești, vede în el un „geniu național”, reprezentând „seninul neamului românesc, curățenia lui morală, dar și tinerețea etnică”.
G. Călinescu a scris despre viața și opera lui I. Creangă, suficient ca să fie citat. În studiul său a subliniat că opera lui Creangă nu este numaidecât senină și morală. Există în scrierile lui și o anumită cruzime, chiar tragism, uneori. Am putea exemplifica cu finalul basmului „Fata babei și fata moșneagului”, când baba și fata ei sunt înghițite de acele lighioane. Doar erau și ele ființe umane, da, au greșit, dar există iertarea și înțelegerea, dar, mai ales îndreptarea spre alt fel de fapte, poate mai bune. Dar autorul a ales moartea pentru faptele comise, deși fata moșneagului, blândă cum era, probabil că le-ar fi iertat. O scenă tragico-comică este și în „Amintiri din copilărie”, anume cea cu scăldatul la baltă, cunoscută de toți copiii. Scena este una antologică, copilul, gol-goluț, se bălăcește, uitând de toate și de toți. Mama, însă, l-a pedepsit dur, l-a lăsat fără haine între fete și băieți. Chiar dacă era doar un copil, i-a fost rușine și s-a simțit umilit. Mama Smaranda își iubea mult copiii, dar n-avea prea multe cunoștințe în psihologie, de aceea fapta ei „cu luatul hainelor” pare a fi un act de cruzime față de un copil. Nu știm dacă a meritat atâta umilință, dar aici domină „știința sătească” (G. Călinescu), care nu cunoaște prea multă teorie.

Criticul G. Ibrăileanu reia ideea lui G. Călinescu, despre „epopeea poporului român”, dar specifică în opera lui Ion Creangă regăsirea datinilor, tradițiilor și obiceiurilor populare, care reprezintă „sufletul românesc între popoare”.
Ion Creangă este în calea tuturor gusturilor și opera lui satisface aproape toate gusturile, chiar și pe cele mai sofisticate.
Opera lui I. Creangă este profundă, umanistă, știință a pedagogiei rurale, comedie și tragedie, în același timp.
Ion Creangă este un savant, dacă putem spune așa, al științelor sacre, arhaice, secrete, care creează scenarii simbolice. În povestea „Soacra cu trei nurori” totul e clar: o parabolă despre conflictul proverbial între soacră și nurorile ei. În esență e scenariul unui film derulat în timpuri primordiale.

Soacra ne prezintă „gelozia mamei divine”, temelia temeliilor, vatra unde se coace pita, dar și jăraticul, în care ard toate intențiile bune, un fel de Răul Răului, mai mult nu există.

Ochiul al treilea reprezintă un fel de „vedetot”, „știetot” și supraveghează mișcarea dintre cer și pământ. Spre final, baba/soacra e omorâtă. E bine? E rău? Actul este unul simbolic, aproape ritualic, un sacrificiu, o coborâre pe scara dreptății. Nu moartea e ritualul, ci învingerea tiraniei domestice (numită azi violență domestică) și purificarea lumii.
Apogeul creației lui I. Creangă „Amintiri din copilărie” ne prezintă un glumeț trist, o gândire spațială în viața unui om, dar și în destinul cosmic al unei comunități. Jovialul Creangă nu-i decât un scriitor al aparențelor, un scriitor al suprafețelor, al contingențelor, iar celălalt Creangă, tragicul, este unul profund, adevărat și trebuie cântat după text sau „în pivnițele textului”, după cum spune Eugen Simion. Acest mod de a citi un Creangă adevărat va da rezultate, căci scriitorul va rezista acestui detaliu spiritualizat, astfel opera lui va ieși învingătoare din confruntarea cu trecerea timpului, cu noile metode de psihanaliză și semiotică…

Opera lui Creangă este de iubire și despre iubire, de exigență maximă, de educație morală și spirituală, de înțelepciune și confesiune.
Dacă-l citești azi, descoperi un nou Creangă: mai bun, mai uman, mai bogat, care ascunde „țărăniile”, deja cunoscute.
Dacă revedem datele esențiale ale biografiei și documentele rămase de la prozator, ne putem face o idee despre structura de existență și despre modul lui Creangă de a fi scriitor.

Cele spuse mai sus ne duc la ședința omagială – 180 de ani din ziua lui Ion Creangă, organizată de membrii Salonului de Lectură „Ceaiul de la ora patru” la BP „Transilvania”. De astă dată oaspeți ai Salonului au fost liceeni de la LT „Vasile Alecsandri”. Împreună cu profesoara lor de limbă și literatură română, Silvia Strătilă, liceenii au prezentat informații inedite despre viața și opera scriitorului, au citat fragmente din operă. O surpriză a fost recitarea poeziei „Plecarea” de A. Lupan, un text cam uitat, dar relevant, căci evocă finalul „Amintirilor din copilărie”, când Nică pleacă în lume, luând cu sine o întreagă lume a satului natal. S-au evidențiat liceenii Ana Popa, Mihaela Bulgaru, Cristian Adam, Maria Baciu, Anastasia Borovic, Corina Lozan, Maria Nastas, dar și Elena Tăvăluc care au comentat momente importante din creația lui Ion Creangă.
Membrii Salonului de Lectură au prezentat un șir de comunicări despre creația lui I. Creangă, au înscenat un fragment din „Soacra cu trei nurori” și au recitat din poeziile didactice ale scriitorului.

Alexandra Tănase, profesoară de limba și literatura română  

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus