Timpul.md

Politică 24 Octombrie 2019 | 09:14

Ion Țurcanu: Dezoligarhizarea între vorbe și fapte

În timpul de față, cuvîntul oligarh are cu totul alt sens decît atunci cînd apăruse, în Antichitate.

 Atunci oligarh însemna membru al unei conduceri de stat foarte restrînse, ca antipod al regmului democratic. Acum acesta a obținut o altă conotație, mai cu seamă ca urmare a îmbogățirii grabnice și tîlhărești a unor indivizi prin jefuirea averii publice a fostelor state comuniste. Exemplul clasic îl oferă Rusia, care are resurse mari, dar fenomenul se observă la fel de bine și în alte părți, cum s-a văzut în România și chiar în săraca Republica Moldova. Problema noastră în cazul de față este cu atît mai gravă, cu cît îmbogățirea neîngrădită a cîtorva șnapani aflați în permanent conflict cu legea înseamnă împingerea sărăciei tuturor celorlalți membri ai societății pînă dincolo de limitele admisibile. Gravitatea cazului nostru se complică și mai mult prin faptul că unii din acești îmbogățiți își fac drum spre vîrfurile puterii de stat, deoarece pîrghiile puterii le oferă posibilitatea realizării jafului în proporții care înainte nici nu puteau fi bănuite, cum s-a văzut atît de bine pe exemplul devalizării celor trei bănci de stat.

Tocmai de aceea dezoligarhizarea puterii de stat, ca program politic prioritar, anunțată de noua majoritate parlamentară, este o inițiativă cît se poate de salutabilă. Numai că de la vorbe pînă la fapte e o cale mult prea lungă. E de crezut cumva că Dodon, Grecianîi și chiar cîte cineva din blocul ACUM doresc cu adevărat o dezoligarhizare? Acest Dodon, pacostea cea mai mare și rușinea de neșters care a căzut peste moldoveni de la 1989 încoace și care a fost aruncat de întîmplare și de nenorocul nostru tocmai la vîrful puterui, acest trădător plin peste poate de sine, de bani și de prostie și care reprezintă tipul cel mai periculos și mai respingător al oligarhului din zilele noastre, este el în stare să lupte pentru dezoligarhizare? Și este cumva de închipuit că distinsa doamnă spicheră Grecianîi, care împreună cu scumpul ei soț se bucură de starea mult prea bună care au adus-o pentru ei cele aproape 40 milioane de lei furate de la una din băncile care cu ajutorul lor și-a dat obștescul sfîrșit, se va grăbi să îmbrăce armura incoruptibililor cavaleri antioligahi? Aspectul cel mai prost al lucurilor în cazul de față constă în faptul că ceea ce îi apără pe aceștia nu sînt doar funcțiile pe care și le-au însușut și nici partidul lor atît de iubitor de Rusia, care ne iubește pe noi, moldovenii, precum moartea pe muritori, ci drăgălașii lor companioni din alianța majoritară, care, cînd e vorba de comportamentul periculos și de faptele reprobabile ale liderilor socialiști, par să fi luat ceva în gură.

Dar mai e și altceva legat de relația dintre bogați și săraci în raport cu puterea de stat. Cea mai gravă problemă politică și socială pe care o are acum Moldova este ruptura dintre o minoritate bogată și foarte bogată și grosul populației sărace. Acestea sînt două lumi complet diferite, între ele nu poate fi nici o înțelegere. Omul sărac, care duce lipsă de toate, nu are cum să se uite cu simpatie la cel care își etalează în mod sfidător averea, fie că e furată, fie că nu. Omului de rînd, reprezentantului tipic al masei de alegători, i-ar plăcea să vadă în parlament și în guvern, și bineînțeles în organele de drept, oameni la fel de săraci ca dînsul. Trec însă peste numeroasa turmă de hoți din judecătorii, procuraturi și avocaturi și mă opresc doar la guvern pentru a întreba: de ce a fost nevoie de a căuta cu lumînarea prin străinătățuri rătăciți de-ai noștri, mai mult sau mai puțin bogați, pentru a-i înscăuna în fruntea unor ministere? Chiar nu puteau fi găsți aici în țară cîțiva oameni tineri, care să nu aibă altă avere, decît cea mai bună pregătire în domeniile respective? Este chiar atît de nenorocită țărișoara asta că nu se mai găsește nici un om de valoare în ea? Sau poate e ceva ce nu știm noi, și anume că oamenii tineri, instruți, înzestrați, dar săraci, nu mai sînt la modă în Republica Moldova.

Ion Țurcanu 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus