Istoria din preajma noastră. Carol Schmidt: o legendă a Chişinăului

Conferinţa, organizată în colaborare cu Arhiva Naţională, Muzeul Naţional de Istorie, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” a AŞM şi Centrul de Cultură Germană Hoffnung, a fost moderată de directoarea bibliotecii, dr. Lidia Culikovski şi scriitorul Iurie Colesnic. Participanţii au putut urmări filmul „Carol Schmidt: file de istorie”, în regia Elenei Pahomova, care ne-a introdus în atmosfera vremurilor de odinioară, şi o expoziţie de vechi dosare din sec. XIX despre viaţa şi activitatea celui omagiat. Apoi, îmbrăcaţi în costume naţionale germane, elevii Maxim Crudu şi Olga Kazaciok, voluntari ai Centrului de Cultură Germană Hoffnung, au susţinut o comunicare în română şi germană, trecând în revistă cele mai semnificative momente din biografia „celui mai vestit primar al Chişinăului”.

…Aflăm că, din 1949, familia Schmidt trece să locuiască la Chişinău. Aici Carol învaţă la Gimnaziul Regional, după care, în 1863-1864, merge la Facultatea de Fizică şi Matematici din Kiev. Peste un an, însă, susţine admiterea la Universitatea din Odesa, la Facultatea de Drept, pe care o absolvă cu gradul de doctor în ştiinţe juridice, după care e numit ajutor al anchetatorului din judeţul Bender, apoi şef al sectorului de anchetă al judeţului Chişinău. În 1870 e numit anchetator penal al Judecătoriei Districtului Chişinău, iar în 1872-1908, tot aici, activează pe post de judecător de pace onorific. La şedinţa Dumei orăşeneşti din 20 noiembrie 1877, la vârsta de doar 31 de ani, este ales primar al Chişinăului. Şi de aici începe legenda.

Schimbă imaginea oraşului, dar şi mentalităţile…

Carol Schmidt îşi propune şi reuşeşte să pună bazele unui centru urban de orientare europeană. De numele lui e legată construcţia unor importante edificii culturale şi sociale, cum ar fi: Capela din cartierul Râşcani, Amfiteatrul popular cu o sală de spectacole, Şcoala Reală, Şcoala Orăşenească de Arte Plastice, Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (astăzi, Liceul Teoretic „Natalia Dadiani”), Muzeul Zemstvei, Muzeul Ţinutului, Şcoala Naţională de Desen (azi, Colegiul de Arte Plastice „Alexandru Plămădeală”), Primăria (şi astăzi, sediul Primăriei), Spitalul de Boli Infecţioase (azi, Spitalul „Toma Ciorbă”) şi multe altele. Prin străduinţa lui, din 1884, în Chişinău sunt instalate felinare electrice, din 1886 străzile sunt pavate cu piatră, iar din 1889, o parte, chiar cu granit. La 20 decembrie 1892 a fost dată în exploatare prima tranşă a apeductului orăşenesc, care pune începutul unei ere moderne în alimentarea oraşului cu apă potabilă. Astăzi aici e localizat Muzeul Capitalei. O schimbare radicală se remarcă şi în transportul urban prin apariţia tramvaiului, mijloc foarte îndrăgit de populaţie. Astfel, schimbând imaginea oraşului, primarul Carol Schmidt contribuie şi la schimbarea mentalităţilor.

Rămas văduv de timpuriu, cu patru copii, pledează pentru cauza copiilor orfani şi a celor provenind din păturile vulnerabile. Are un respect deosebit faţă de băştinaşi, vorbeşte cu ei româneşte şi contribuie la desfăşurarea multor sărbători la care se vine în costume populare, se cântă melodii vechi, pe care acesta le cunoaşte pe dinafară. A fost un primar corect, n-a tolerat corupţia şi şmecheria, şi oamenii au apreciat acest lucru. Astfel, a fost sărbătorit de întreg oraşul atunci când a împlinit 25 de ani în fruntea Chişinăului, iar fosta stradă Gostinnaia, pe care locuia, a fost denumită Carol Schmidt încă în timpul vieţii sale. Denumirea străzii s-a păstrat până în 1944… După 1990, pe casa legendarului primar, care există şi astăzi, pe actuala stradă Mitropolit Varlaam nr. 78, a fost instalată o placă comemorativă. Iar una dintre propunerile lansate în cadrul conferinţei a vizat „reabilitarea” lui Carol Schmidt, inclusiv prin reîntoarcerea numelui fostului primar străzii pe care a locuit.

Exemplu pentru urmaşi

Printre participanţii de onoare la conferinţă s-au numărat Linus Heraid care, în numele Ambasadei Germane, i-a adus un omagiu lui Carol Schmidt, arătându-se mândru de contribuţia acestuia la modernizarea Chişinăului. Un alt invitat a fost actualul primar, Dorin Chirtoacă. El s-a arătat fericit că, în chiar prima zi când îşi începe cel de-al doilea mandat, are şansa de a-l omagia pe unul dintre cei mai buni primari ai Chişinăului. Dorin Chirtoacă a reiterat că-şi propune drept obiectiv primordial restaurarea centrului istoric al Chişinăului, redându-i frumuseţea de odinioară, rezultată inclusiv graţie efortului lui Carol Schmidt. Pentru a-l încuraja în realizarea celor promise, Lidia Culikovski i-a oferit copia „Jurământului” lui Carol Schmidt, pe care acesta l-a dat când a venit în fruntea Primăriei Chişinău.

Cât priveşte „Dimensiunea culturală a capitalei în epoca lui Carol Schmidt” – acesta e titlul comunicării lui Iurie Colesnic -, autorul a menţionat că fostul primar a fost „un om care a dat Chişinăului o nouă dimensiune, una neaşteptată şi cea mai importantă – dimensiunea culturală, singura după care se măsoară gradul de civilizaţie a unui popor”. Realizările lui în acest domeniu sunt mărturie şi astăzi: Primăria nouă, Banca Basarabiei, monumentul lui Puşkin şi multe altele… Apropo, potrivit cercetătorului, Carol Schmidt a devenit primar dintr-o întâmplare nefericită pentru familie – cumnatul său, Clementie Şumanschi, a decedat în mod tragic şi atunci Duma orăşenească l-a desemnat pe el primar. Ştafeta primariatului a mai fost preluată o dată în familie, când în această funcţie, în anii 1917-1918, s-a aflat cel de-al doilea fecior al lui Schmidt, Alexandru. Din păcate, mormântul lui Carol Schmidt nu s-a păstrat, rămas neîngrijit chiar după un deceniu de la dispariţia lui…

Dovada faptelor

Fiind un om erudit şi de o cultură aleasă, Carol Schmidt a adunat în echipa sa oameni pe măsură. Unul din ei a fost arhitectul Alexandru Bernardazzi cu care, afirmă dr. în studiul artelor Tamara Nesterov, a făcut „un tandem de succes în arhitectura capitalei”. La invitaţia primarului, Bernardazzi, de la a cărui naştere s-au împlinit de curând 120 de ani, a revenit de la Odesa şi a activat la Chişinău până la sfârşitul vieţii. A fost înmormântat în acelaşi dispărut cimitir luteran – odată cu apariţia Cinematografului „Gaudeamus”, în anii ’60 ai secolului trecut -, mormântul său având aceeaşi soartă tristă ca şi cel al lui Carol Schmidt. Deşi nu a avut un stil unic, toate construcţiile lui sunt originale şi de o rară frumuseţe. O premieră pentru Chişinău au fost casele de locuit cu două niveluri, o bună parte proiectate chiar de Alexandru Bernardazzi. Cele mai renumite clădiri din Chişinău au fost construite anume în acea perioadă, până astăzi supravieţuind circa 40 de edificii ale epocii.

Carol Schmidt îşi propusese să facă din Chişinău unul din cele mai frumoase oraşe şi a reuşit – dacă, şi până astăzi, Chişinăul şi-a menţinut structura europeană, acesta este pe deplin şi meritul lui. Nicolae Iorga spunea că cea mai bună dovadă este cea a faptelor. Scos din anonimat, Carol Schmidt poate fi mândru de ele şi astăzi…

Raia Rogac