Editorial

Istoria fantezistă a lui Dodon

Punctul referitor la miliard a fost inclus în referendum mai mult ca să vă convingă să ieșiți din casă și să validați referendumul. E ceea ce în comunismul românesc se numea vânzare condiționată, dar despre asta am mai scris (pentru cei care totuși nu știu: ca să poți cumpăra o carte literară, trebuia să cumperi și una cu ideologia partidului).

Dodon vrea mai multă putere. Nu ne miră, am înțeles de multă vreme că e megaloman și obsedat de putere, de aceea i-a fost atât de ușor să îl trădeze pe tătuca Voronin și să își schimbe opiniile de la un an la altul. Totul pentru putere. Fără verticalitate, fără o poziție etică.

Dar partea cu Istoria Moldovei e de fapt oglinda strâmbă în care îl putem vedea pe Dodon așa cum e: falsă, mincinoasă, fără identitate și total schizoidă – pentru că o disciplină care se vrea cât mai precisă e modificată, trucată, explicată pe dos.

Mai întâi, ca să știți să le spuneți vecinilor, fiindcă știu că cititorii TIMPULUI nu ar vota așa ceva: în istoria socialiștilor scrie că descălecătorii Moldovei se trag din sârbi, nu din români. Ceea ce e absolut incredibil. Și slavi, desigur. Întrebarea capitală e de ce atunci „moldoveneasca” președintelui seamănă perfect cu româna, dar deloc cu sârba. De ce cronicarii acelei Moldove, jumătate încă „ocupată” de români, jumătate „eliberată” de ruși, scriau o limbă străină? Să fi fost româna limbă de circulație pe vremea lui Miron Costin? Identitatea unui popor e întotdeauna sudată de limba vorbită. Acești „ocupanți" români au reușit să-i învețe pe moldoveni limba română cu secole înainte de a-i ocupa. Pe așa ceva și Putin poate fi gelos.

Un alt aspect, fiindcă sunt prea multe ca să înnebunim cu ele, e unul extrem de dureros și e dezvoltat după capitolul – citez din cuprinsul volumului III – Politica de ocupație a României: foametea din ’46-’47. Am citit paginile referitoare la această perioadă și am simțit cum îmi ard ochii. Dacă cetățenii care trăiesc în această bucată de țară pot trece peste așa ceva și vor vota ca propriii copii să învețe la școală că foametea e urmarea ocupației româno-germane din anii 1941-1944 și a secetei din 1945-1946 – atunci nici oameni nu merităm să ne numim!
Cum să pângărim în așa fel memoria buneilor și părinților? Cum să acoperim crimele împotriva acestui popor? Cum să învețe copiii la școală așa ceva? Și dacă vreți să știți această monstruozitate imorală, numită Istoria Moldovei, mai spune că și conducerea Moldovei a fost vinovată pentru foamete, dar că „țara” (Rusia!!!) a sărit imediat în ajutorul Moldovei când a aflat.

Și, desigur, nu am citit toată această struțo-cămilă, fiindcă nu citesc peste 1000 de pagini de prostie. Am citit despre foamete și mi-ar fi plăcut să citesc despre deportări, dar nu am găsit un astfel de capitol (sau subcapitol) în cuprinsul acestui volum. După eliberarea Moldovei de către iubita Armată Roșie, urmează capitolul: „Dezvoltarea industrială a RSSM”, după foamete urmează „creșterea productivității muncii”.
În încheiere apare un capitol cu personalitățile notorii ale culturii moldovenești. Oare ce ar spune, dacă ar trăi Emil Loteanu, Maria Bieșu sau Dumitru Matcovschi (presupunem că e vorba de Matcovschi) când s-ar vedea în istoria lui Dodon? Dar ce spun membrii familiei? Restul numelor sunt mai puțin cunoscute. Doar nu era să amintească de Vieru? Nu-l spăla toată apa Nistrului (și a Volgăi) dacă îl includea pe Vieru în (M)iștoria moldoveniștilor. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *