Jurnalist: Ex-premierul Sturza, asistat de omul său de la Departamentul Privatizării, Vlad Filat, i-au făcut pe moldoveni ostatici ai Kremlinului

„În acest mod, Sturza, asistat de omul său de la Departamentul Privatizării, Vlad Filat, i-au făcut pe moldoveni ostatici ai Kremlinului, care a folosit monopolistul din sectorul gazelor pe post de bâtă politică și a șantajat constant guvernările ulterioare de la Chișinău”, scrie Federiuc.

Autorul adaugă și faptul că, în anul 1998, Sturza și Filat au mers la Moscova, unde au negociat cedarea patrimoniului Moldovagaz către Gazprom, în contul datoriilor, însă tranzacția netransparentă lasă multe semne de întrebare.

„La Moscova, Sturza și Filat au fost presați de ruși prin amenințări că prețul gazului pentru Moldova va fi majorat de la 58 de dolari până la 80 de dolari pentru o tonă de combustibil. În general, procedurile utilizate pentru tranzacția din 1998 au fost opace, fiind folosite metodele birocratice de luare a deciziilor și prin ignorarea completă a licitațiilor publice și estimărilor economice în baza auditului independent, folosit de țările baltice în aceeași perioadă”, notează jurnalistul citat.

Federiuc mai constată că ţara a fost păgubită de Sturza şi Filat prin diminuarea substanțială a valorii economice a activelor conductelor magistrale, dar și prin supraaprecierea datoriilor R.Moldova pentru gazele naturale livrate. ” Au urmat alte decizii generoase – multiple scutiri de obligațiile fiscale, canalizarea resurselor bugetare financiare spre dezvoltarea rețelei de gazificare. Niciuna nu a fost în interesul consumatorilor. Mai mult, controlul Gazpromului se extinde asupra rețelelor locale și interne de distribuție a gazelor, construite pe banii autorităților locale și a populației”, scrie autorul.

Acesta analizează și modul în care au fost privatizate întreprinderile din domeniul gazului în alte foste republici din URSS. ”La sfârșitul anilor 1990, monopolistul rus încercă privatizarea și obținerea controlului asupra conductelor magistrale din țările baltice, Belarus și Ucraina, dar s-a ciocnit de rezistența ferma a guvernelolr din aceste țări, pe motive de securitate națională și de neoportunitate economică. Și asta pentru că, în perioada respectivă, prețul complexelor râvnite de Gazprom era la valoarea minimă și concentrarea activelor date în mâna Rusiei putea submina serios economiile și securitatea acestor state”, scrie Nicolae Federiuc.

https://voceabasarabiei.md/