Timpul.md

Istorie 30 Iunie 2021 | 00:05

Karl Marx îi face praf pe ruși: „S-au arătat aşa cum sunt: jaful şi ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile”

O carte apărută la Bucureşti în anul 1964, având titul „Karl Marx – însemnări despre români“, avea să tensioneze la maxim relaţiile dintre administraţia comunistă din România şi cea de la Moscova. Textele scrise de filosoful şi istoricul german, care exprimau poziţia antisovietică a comuniştilor români, au fost folosite pentru a justifica ”divorţul” regimului lui Gheorghe Gheorghiu Dej faţă de Uniunea Sovietică.

La începutul anilor ’60, un cercetător polonez a făcut o descoperire importantă în timp ce investiga arhiva ”Marx şi Engels”, care era depozitată la Institutul Internaţional de Istorie Socială din Amsterdam. În câteva dosare nestudiate până atunci au fost găsite însemnări ale filosofului şi istoricului german Karl Marx despre relaţiile istorice dintre România şi Rusia. Cercetătorul polonez a anunţat administraţia comunistă de la Bucureşti, care, surprinsă, a decis să continue analiza documentelor.

La vremea respectivă, liderul comunist Gheorghe Gheorghiu Dej începuse o îndepărtare ideologică de Moscova promovând un comunism naţional. Istoricul Andrei Oţetea (directorul Institutului de Istorie din Bucureşti al Academiei Republicii Populare Române) a fost trimis la Amsterdam. Ulterior, împreună cu istoricul polonez care a descoperit manuscrisele, Stanislav Schwann, au editat volumul ”Karl Marx – însemnări despre români”. Cartea a fost publicată la Editura Academiei, în 1964, într-un tiraj de 20.000 de exemplare care s-a epuizat foarte repede.

”Volumul fundamenta atât poziţia antisovietică, mai precis spus antihrusciovistă, a comuniştilor români, cât şi cea antimaghiară. Textele lui Marx erau folosite că argument decisiv şi irevocabil pentru dreptul istoric al românilor în Transilvania şi pentru evaluarea negativă a influenţei ruse asupra Ţărilor Române, fiind atinsă şi problema Basarabiei, subiect de permanentă disensiune între români şi sovietici în acei ani”, afirmă istoricul Bogdan Cristian Iacob. Aşa cum era de aşteptat, cartea a produs o criză între Moscova şi Bucureşti. Ruşii au protestat pe canale diplomatice, dar până la urmă au încercat şi reuşit să muşamalizeze cazul. „Ţăranul român nutreşte pentru «muscal» (moscovit) numai ură”, astfel începe Marx unul dintre cele patru manuscrise descoperite la Amsterdam.

Marx scria despre comportamentul nedrept al Rusiei faţă de România

Cartea a fost una dintre cele mai reuşite acţiuni de propagandă ale României comuniste şi constituia una dintre cele mai acide critici scrise vreodată la adresa Rusiei, chiar dacă era vorba despre Imperiul Ţarist. Marx scria despre comportamentul nedrept al Rusiei faţă de România, despre viceleniile Rusiei în relaţia cu noi, despre răpirea Basarabiei din 1912, despre barbaria soldatului rus. A fost unul dintre cele mai inteligente gesturi politice ale regimului Gheorghe Gheorghiu Dej la adresa Moscovei. Pentru toate regimurile comuniste, numele lui Marx era sfânt. Nici măcar Moscova nu putea intra într-o polemică. A fost o mişcare de şah-mat din partea Bucureştiului”, afirmă, la rândul său, istoricul Adrian Cioroianu. Prin această carte, românilor li se oferea o lecţie de istorie românească ce le-a fost interzisă din 1944, aceia a cotropirilor şi exploatărilor Principatelor Române de către ruşi, cuprinsă în perioada dintre Ocuparea Crimeii (1787) şi până la Războiul din Crimeia (1856).


CE A SCRIS KARL MARX DESPRE ROMÂNI ŞI RUŞI

Cel mai amplu din cele patru manuscrise dedicate românilor începe cu uciderea lui Grigore Ghica de către turci “și-i trimite capul îmbălsămat la Constantinopol: acolo e înfipt într-un cui pe zidurile Seraiului (1777) pentru că a protestat împotriva cedării Bucovinei în favoarea Austriei“. Dacă până la această dată, doar turcii și habsburgii dominau principatele românești, odată cu ocuparea Crimeei de către Ecaterina a Rușilor, în 1787 vecinătatea rusă devine un nou pericol pentru principate. Iar după Pacea de la Sistov, din 1781, Karl Marx noteaza: “Abia au plecat austriecii din Țara Românească și rușii sub Suvorov au intrat. Țara este dată pradă focului si jafului de către acesta”.

La zece ani după, Rusia obține un hatiserif de la sultan prin care se poate amesteca în treburile principatelor, iar amestecul lor vine întotdeauna cu armată multă și jefuitoare.

Când pe firmamentul istoriei apare Napoleon și se împrietenește cu țarul Rusiei, Alexandru, acesta se grăbește să-i ceară anexarea principatelor. “Napoleon îşi dă consimţământul la anexarea celor două principate” notează Karl Marx. Spre norocul românilor, prietenia celor doi nu a durat mult şi a început războiul între ei. Dacă începea cu câteva luni mai devreme Basarabia nu ar mai fi fost cedată ruşilor de către turci. Karl Marx scrie: “Turcia nu putea ceda ceea ce nu-i aparţinea, pentru că Poarta otomană n-a fost niciodată suverană asupra ţărilor române” Ca să nu mai vorbim de Rusia care nu avea nici un drept să ia ce nu-i aparţinea, dar o asemenea Rusie nu a existat niciodată şi nu va exista vreodată.

După victoria asupra lui Napoleon, Alexandru avea cuvântul hotărâtor în Congresul de la Viena la care Karl Marx adăuga: ”…rusii s-au arătat aşa cum sunt: jaful şi ocuparea Basarabiei au spulberat toate iluziile” şi “Tăranul care suferise cel mai mult de pe urma ocupaţiei n-avea pentru muscal (moscovit) decât cuvinte de ură”

Din tot cuprinsul manuscrisului reiese cât de sensibil a fost Karl Marx la suferinţele ţăranilor români, atât de năpăstuiţi de boierii lor, dar şi cât de jefuiţi au fost de ruşi.

În aceleaşi manuscrise, Karl Marx scrie pe larg despre ocupaţia rusă din timpul războiului ruso-turc din 1828 – 1829, când 150.000 de ruşi au găsit de cuviinţă să invadeze, ca lacustele, Moldo-Valahia “Au avut loc excese groaznice. Contribuţii de tot felul în produse, furaje, vite, corvezi, hoţii, omoruri, etc. Bărbaţi şi femei au fost înhămaţi la care cu vizitii cazaci care nu-şi cruţau nici bâta, nici vârful lăncii lor. Peste 30.000 de români fură smulşi de la munca câmpului pentru a servi ca animale de muncă” Ocupaţia asta de jaf şi haos a ţinut până în 1835, încă şase ani după terminarea războiului şi-a Păcii de la Adrianopol în care ruşii, ca învingători, au dispus cum au dorit de Principatele Române. S-a mers atât de departe încât: “Orloff, în numele ţarului, propune sultanului să cumpere cele două provincii, oferindu-i 36.000.000 fr.” Din care reiese că sub dominaţia “curţii otomane” şi-a “curţii protectoare” principatele ajunseseră marfa de târg.

Între 1829 şi 1834, Kiselev a fost guvernatorul general al Principatelor Române, cele care îşi pierduseră orice urma de libertate şi independenţă, pentru că guvernatorul rus prin forţa şi dictat a înlăturat, prin alungare, închisoare sau moarte pe toţi românii care protestau împotriva lui sau al Regulamentului Organic pe care l-a introdus în 1831. Marx exemplifica cum I. Văcărescu a protestat împotriva puterilor nelimitate ale lui Kiselev şi a fost dat pe mâna judecătorilor militari ruşi care l-au surghiunit din Bucureşti şi faptul că alţi patru boieri români care au protestat toţi muriră „din întâmplare” în aceiaşi săptămâna. Kiselev a adus nişte modificări Regulamentului Organic care puneau sub control şi supunere totală Principatele “curţii protectoare” de la Petersburg.

Dacă comparam ocupaţia rusă şi schimbările impuse de ea din perioada 1829 – 1834 cu una mai recentă, cea din 1944 – 1958, ne dăm seama că sunt ca două picături de apă. Dacă în 1829 “curtea protectoare” cică vroia să ne scape de “semiluna” care ne ameninţa creştinismul nostru, iar ei, “fraţii noştri pravoslavnici s-au jertfit pentru noi” Ce farsă înălţătoare la cerul tuturor religiilor!! În 1944 „glorioasa armată roşie ne-a eliberat” de exploatatorii noştri şi de creştinismul nostru” Alta farsa!! Dar vorba lui Marx, întâii trebuie să trăim tragedia istorică ca abia apoi să ne dam seama de farsele ei.

În aceleaşi scrieri, Marx enunţă un adevăr istoric pe care istoricii romani din 1944 şi până astăzi l-au ascuns „ Ideea politica fundamentală a revoluţiei din 1848 de la Bucureşti a fost o mişcare împotriva protectoratului rus”

Iată şi unul din multele argumente pe care Marx le dezvoltă în scrierile sale „Orice ofiţer sau slujitor devotat Rusiei putea fi numit boier.

În aceste însemnări, Karl Marx scrie şi despre romanii din Transilvania: „Românii sunt opriţi să poarte haine şi pantaloni de postav, cisme, pălărie mai scumpă de un florin şi cămaşă de pânză fină. Ei erau numiţi “plebea vagabondă” deşi formau 2/3 din populaţie, în timp ce ungurii, saşii, secuii, grecii, armenii formează numai cealaltă treime. Principiul fundamental al legii maghiare: Nobilitas Hungarica est … În Dieta din 1847 s-a manifestat cel mai injurios dispreţ fata de slavi si de romani: a topi toate naţionalităţile în naţionalitatea maghiară …” 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus