De ce nu s-a mers mai departe?
La 6 mai, la ora 12.00, ora Bucurestiului, in bisericile de pe malurile Prutului preotii au oficiat un tedeum de pace si liniste sufleteasca. Astfel ca, in conformitate cu Acordul dintre URSS si Romania, cu privire la trecerea simplificata a granitei de stat, intre orele 13.00 si 19.00, romanii au trecut de o parte si de alta a frontierei.
Peste un milion si doua sute de mii de romani s-au imbratisat atunci de-a lungul celor 700 de km ai Prutului. Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul pe o barca de cauciuc.
Desi s-au facut multe speculatii pe marginea istoricului eveniment, societatea constientizeaza ca Podul de flori a insemnat o deschidere spre civilizatia romaneasca si cea europeana.
Sofia Vicoveanca:
„Sa nu renuntam niciodata la speranta”
Am fost la ambele Poduri de flori si amintirile despre ele sunt foarte vii in memoria mea, m-au marcat pentru toata viata. Imi amintesc cum se cautau fratii si surorile dupa culorile basmalutelor sau dupa alte semnalmente, pentru ca nu se cunosteau. Azi multi n-ar crede asa ceva. Podurile de flori au insemnat speranta ca vom fi impreuna, emotii, lacrimi si multe flori. Mi-i foarte draga Basarabia, asa ca nu as vrea sa ating o alta latura, despre cum au evoluat lucrurile.
Dupa 19 ani, indemn toti romanii sa nu renunte niciodata la speranta. Eu cred foarte mult si sper in continuitatea mult asteptata a Podurilor de flori.
Ion Costas, deputat in primul Parlament al RM:
„E posibila unificarea neamului romanesc doar prin UE”
Podul de flori a fost foarte necesar dupa mai mult de 50 de ani de despartire de Romania. A insemnat deschiderea unei pagini noi de istorie a Basarabiei, de apropiere de neamul nostru de romani. Au urmat niste pasi emotionali, care au aprins spiritele pentru restabilirea adevarului istoric. In realitate, am fost naivi crezand ca Podurile de flori le-ar debloca pe cele reale si ca nu ne mai poate desparti nimic de spatiul romanesc. Insa, pana azi mai ramanem sub presiunea imperiului rus, care, cu orice pret, vrea sa-si pastreze zona de influenta in spatiul romanesc. La 19 ani de la podul sperantelor noastre, sa intelegem ca e posibila unificarea neamului doar prin integrarea in UE a celor doua state romanesti.
Ion Ungureanu, ex-ministrul Culturii:
„Sa vedem unde am gresit…”
Daramarea marelui „zid” – a fost criteriul de care ne-am condus organizand Podul de flori. Important e sa vedem ce a fost bun. Chiar daca a fost putin, sa nu lovim cu piciorul ca niste copii nerecunoscatori in acest putin. Ma refer la cei care isi bat joc de Podul de flori, ca n-ar fi insemnat mare lucru. Pe acele Poduri de flori au trecut primii studenti, primii elevi, care au inceput sa faca studii in Romania. Pe acele Poduri de flori au trecut primii cetateni ai RM, care si-au recapatat drepturile de care au fost privati in 1940, in urma Pactului Ribbentrop-Molotov. Ulterior, au fost deschise inca patru poduri reale, in afara celui de la Leuseni.
De ce nu s-a mers mai departe? E un subiect de discutie pentru noi, cei de pe ambele maluri ale Prutului, sa vedem unde am gresit. Podul nostru a devenit rapid foarte fragil, pentru ca se incepuse destramarea Iugoslaviei, Romania se temea sa nu fie introdusa in acelasi scenariu.
Sa nu uitam visele de atunci. Am pornit bine si trebuie sa continuam.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
