D-ale carnavalului

La concursul nostru Calicul numarului

La concursul nostru din numarul trecut ne-au scris prietenii nostri credinciosi, dar si alti cititori, unul dintre care si-a expus un punct de vedere pe care il respectam. Este vorba de G. Ciolac din Chisinau, care ne-a facut din deget: „Locul acestei fotografii nu este in pagina unui ziar de satira si umor. Cei cazuti in razboi nu sunt vinovati, au fost jertfe ale unor forte imperiale, ale unor minti bolnave. Sa nu confundam soldatul indurerat cu tancul de pe soclu.

Mai depinde si de locul unde se afla un asemenea monument. Bunaoara, locul potrivit ar fi fost intr-un cimitir militar. A devasta un asemenea monument e mai degraba un act de vandalism decat de patriotism”. De acord, in cazul in care asemenea monumente nu sunt folosite fortat ca simbol al expansiunii sovietice sau rusesti. Cu alta idee vine Diana Rosca din Chisinau: „Asta-i realitatea.

Cred ca asemenea monumente, distruse de timp, trebuie sa fie ca o avertizare pentru majoritatea fractiunii deputatilor comunisti din parlament, care au fost la conducere timp de opt ani si, prin minciuni, fraude si talharii, au devastat economia si au saracit tara. Asemenea monumente ar merita „soldatii generalului Voronin” – cu mainile taiate pentru ca au jecmanit poporul (pe timpuri asa erau pedepsiti hotii).

Cei din gasca mafiota a lui Voronin ar trebui sa stea in genunchi pe viata in fata acestui popor”. Mentionam cele scrise cu intarziere de Valentin Smetanca-Ocolineanu, din Sarata Veche, Falesti sau Simion Dimcea din Cociulia, Cantemir si altii. A fost iarasi insistent Ionel Gutu din Fundurii Vechi, Glodeni, elev in clasa a sasea. Ne bucuram de prietenia lui, totusi ii spunem: „Esti prea mare, Ionele, ca sa te joci cu cei de-o varsta cu tine, dar prea mic ca sa te… bati cu cei mari, mai ales daca ei o fac pe glumetii”.

Va prezentam reactii la imaginea din numarul trecut.

O paiata

De cand maica i-a dat viata,
Multe tari a cotropit ,
Iar acum e o paiata,
A ramas si invalid.
Alexei Gutium, Cotiujeni, Briceni

Pocainta

Dati-i ceva celui ce-a fost mintit
Ca Europa a eliberat-o.
– Sa ma iertati, dar n-am stiut
Ca noi, de fapt, am ocupat-o.

Grigore Ciobanu, Schineni, Soroca

Ocupantului

Aliosa, Aliosa, fii mai galant,
Recunoaste ca rusu-i ocupant.
Altfel (gandul, vai, sa nu-l scap),
Vei ramane si fara cap.

Grigore Croitoru, Camenca


Incapatanare

Dupa „marea eliberare”,
Vad ca nu mai ai plecare.
Cu o mana – dar te tii! –
Pe-a lui Stefan domn mosii…

Andrei Ciomazga, Napadova, Floresti,

Adevarul

Simbol sovin, fara picior si mana,
Prezenta ta, de-o vreme, ii dezbina
Pe bastinasii cu inima romana.
Dar adevarul te preface in ruina…

Valeriu Grigorita, Iurceni, Nisporeni

Andrei Ciomazga ne scrie ca satul sau este megies cu orasul Camenca de peste Nistru, unde il are ca prieten pe umoristul Grigore Croitoru, care ii face vizite cu bicicleta la fiecare sfarsit de saptamana. „Discutam impreuna materialele din TIMPUL, dar mai ales citim TIMPUL Satiric. Apoi ii imprumut ziarul pana la urmatoarea intalnire. Anume „imprumutarea” ne face mare placere. Nu numai noua, dar si altor transnistreni, caci cei de acolo n-au acces la abonare”, ne scrie el.
Juriul TIMPULUI Satiric, citind cele trimise de ei, dar si pentru a mentine o prietenie romaneasca intre cele doua maluri de Nistru, a decis ca, de data aceasta, premiul – cele sase volume de satira si umor – sa-l ia acesti doi prieteni. Treceti sau trimiteti pe cineva pe la redactia noastra. (Gh. B.)

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *