Editorial

La o aniversare: Bogdan Petriceicu Hasdeu Iară noi? noi epigonii?

(M. Eminescu, „Epigonii”, 1870)

Preocupată de lucruri mai importante, presa națională de la Chișinău nu a avut timp pentru a-și informa cititorii că marți, 26 februarie, s-au împlinit 175 de ani de la nașterea ultimului enciclopedist al Europei, Bogdan Petriceicu Hasdeu. Doar ziarul TIMPUL a publicat miercuri, 27 februarie, o știre despre evenimentul organizat cu acest prilej de Biblioteca municipală „B.P. Hasdeu” din Chișinău. Cu siguranță, evenimentul merita mai multă atenție ținând cont de tripla sa semnificație: 175 de ani de la nașterea lui B.P. Hasdeu, 25 de ani de la atribuirea numelui lui B.P. Hasdeu Bibliotecii municipale din Chișinău și 15 ani de la inaugurarea Centrului Național de Hasdeulogie.

Presa ar fi trebuit să acorde mai multă atenție respectivului eveniment măcar din „simplul motiv” că B.P. Hasdeu, pe lângă toate celelalte, a mai fost și unul dintre fondatorii școlii românești de jurnalism, fondator și proprietar al publicațiilor „Traian” și „Columna lui Traian”, care au făcut epocă. Precum scria unul din cercetătorii operei sale, I. Oprișan, „din cauza unor pseudo-probleme de natură ideologică, explicabile prin argumente istorice, publicistica politică a lui Bogdan Petriceicu Hasdeu nu a putut vedea lumina tiparului în timpul regimului comunist”. Prima ediție a publicisticii politice a magului de la Câmpina apare abia în 2001, în două volume, la București. E cazul să remarcăm că ziaristica lui Hasdeu a avut aceeași soartă ca și cea a lui Eminescu. Ziariștii mari nici după moarte nu sunt iertați de mai-marii zilei. De altfel, același lucru se întâmplă și cu publicistica lui Gr. Vieru – se face totul ca să fie dată uitării.

Bogdan Petriceicu Hasdeu a fost adeptul jurnalismului militant. Într-o cronică din 25 noiembrie 1986, el anunța programatic acest crez: „Ziarele s-au inventat nu atât spre a înregistra seaca actualitate, precum spre a pregăti ziua de mâine”.
Este interesant în acest sens să observăm că ideea jurnalismului militant a fost fixată în chiar statutele publicațiilor sale „Traian” și „Columna lui Traian” în care Hasdeu enumera următoarele principii călăuzitoare: „Regimul constituțional cu dinastia actuală; Combaterea guvernului personal; Armarea țării; Decentralizarea; Instrucțiunea poporului; Românizarea gurilor Dunării; Apărarea românismului de dincoace și de dincolo de Carpați” ș.a. Precum observa Mircea Eliade, prin aceste principii, Hasdeu se lansează în cel mai formidabil proiect al existenței sale: deșteptarea conștiinței naționale și crearea statului democrat român de drept. Un proiect care, s-o recunoaștem, încă nerealizat până la capăt nici astăzi… În acest sens, noi ne merităm pe deplin numele de epigoni…
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *