Menta (Mentha, din greacă: míntha), denumită popular izmă de grădină, izmă bună, camfor, diană, iarbă creață, izmă de leac, piperiță, face parte din familia Lamiaceae, extinsă, alături de alte plante aromatice, precum cimbrul, măghiranul, salvia și levănțica. Este o plantă ierboasă care crește în culturi, răspândite la nivel mondial în Australia, în America de Nord, în Europa și în Asia.
Culorile frunzelor variază de la verde închis și gri-verde la violet, albastru și, uneori, sunt de culoare galben deschis. Florile sunt de culoare albă sau violet. Fructul are forma unei mici nuci, conținând de la una la patru semințe.
Există trei specii principale de mentă în cultivare și pentru uz general: spearmint (Mentha viridis), menta (Mentha piperita) și busuiocul cerbilor (Mentha pulegium), primul fiind cel folosit de obicei pentru gătit.
Frunzele de mentă conțin o cantitate mare de uleiuri volatile, substanțe polifenolice, taninuri, flavonoizi și principii amare. Uleiul volatil din mentă este compus din mentol, mentonă, mentofuran, carvacrol, timol.
În scopuri medicinale, de la mentă se folosesc frunzele și partea aeriană în totalitate. Atunci când este zdrobită, planta degajă un miros aromatic, caracteristic, având un gust înțepător, răcoritor. Proaspete sau uscate, frunzele se folosesc la infuzii, ceaiuri și la obținerea uleiului esențial. Preparatele fitoterapeutice din mentă sunt utile în boala diareică, pentru combaterea grețurilor sau colicilor. Studiile au arătat ca uleiul de mentă este destul de eficient în ameliorarea simptomelor sindromului de colon iritabil, în manifestări ce includ crampe, dureri abdominale, balonare și diaree. Potrivit statisticilor, sindromul de colon iritabil afectează 5-20% din populația lumii. Mentolul produce o ușoară anestezie a mucoasei gastrice, stimulează secreția și eliminarea bilei, datorită prezenței compușilor flavonoizi. Există unele studii care arată că mentolul din mentă are proprietăți anticancerigene.
Mentolul în soluție diluată poate fi administrat ca antiseptic, analgezic și decongenstionant în afecțiunile inflamatorii ale nasului, sinusurilor și căilor respiratorii. În inhalații, este util în tratarea răcelilor și a gripei. Menta are proprietăți decongestionante, expectorante și antivirale, ajutând la calmarea durerilor din gât, a tusei uscate și în congestia nazală. Mentolul are proprietatea de a subția mucusul, de a lubrifia tractul respirator și ajută la expectorarea mucusului din plămâni și bronhii, potrivit site-ului sfatulmedicului.ro. Prin proprietăți analgezice, spasmolitice și antiinflamatorii, datorate în principal taninurilor, această plantă poate estompa durerile musculare și de artrită.
Ceaiul de mentă poate fi folosit și ca apă de gură pentru tratarea infecțiilor orale, în special pentru tratamentul aftelor.
Aplicat extern, uleiul esențial ajută la calmarea iritațiilor pielii și a mușcăturilor de insecte, dar și a eczemelor, precum și a altor leziuni, inclusiv erupțiile cutanate. Este cunoscut faptul ca menta echilibrează pH-ul pielii. Acest lucru ajută în echilibrarea producției de sebum din piele. În plus, capacitățile astringente, antiseptice și antiinflamatorii ale mentei pot ajuta la ameliorarea acneei, punctelor negre și pielii inroșite, potrivit site-ului greenmedinfo.com.
De asemenea, se pare că vindecă durerile de cap. Potrivit cercetătorilor, menta are efecte vasodilatatoare, care pot ajuta la reducerea frecvenței durerilor de cap. S-a constatat și faptul că menta are o acțiune inhibitorie împotriva virusului Herpes Simplex de tip 1 rezistent la aciclovir.
Studiile recente au demonstrat că aromoterapia cu ulei de mentă poate ajuta la tratarea anxietății, stresului și a dezechilibrelor emoționale.
Uleiul esențial este contraindicat copiilor mici, pentru că acesta poate exacerba problemele de reflux gastric. Specialiștii notează și faptul că menta proaspătă este complet contraindicată a fi consumată de copii. Preparatele de uz extern derivate din aceasta nu se aplică în zona ochilor, deoarece pot irita mucoasa oculară. Ceaiul de mentă nu este indicat în doze mari în ulcerul gastric sau duodenal și nu trebuie consumat permanent sau pe perioade îndelungate, deoarece produce dependență. Nu este recomandat în perioadele de sarcină și de alăptare.
sursa: agerpres.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
