Interviu

Lidia Kulikoski: „Nu am renunţat la vise”!

– Stimată doamnă, gestionaţi una din cele mai bune / solicitate biblioteci din republică, sunteţi un foarte bun profesor universitar, scrieţi, participaţi la simpozioane: de unde această pasiune, până la sacrificiu, faţă de ceea ce faceţi ?

– Tot ceea ce fac – face parte din viaţa mea, este viaţa mea, cum să nu o fac cu pasiune? Eu cultiv flori cu pasiunea unui înveterat florist; gătesc cu pasiunea unui bucătar ca James Oliver; îmi pregătesc cafeaua ca cel mai înrăit cafegiu; nu fac nimic din datorie. Fac din pasiune şi necesitate. Conduc o bibliotecă cu pasiune, dar şi cu responsabilitatea care îmi revine ca şi conducător. Cred, m-am gândit în repetate rânduri, că sunt un caz fericit, când coincid vocaţia cu profesia.

– Aţi renunţat la ceva în viaţa dvs.?
– La odihnă – odihna organizată, planificată. Am fost o singură dată la sanatoriu, dar nu am rezistat decât două săptămâni… Mă odihnesc când plec în deplasări, când citesc, când merg în satul meu natal, când merg la fiicele mele… Orice schimbare de mediu sau context pentru mine e odihnă. Nu am renunţat la prieteni, la oamenii buni ai BM, la vise. Am făcut compromisuri, dar nici o dată nu am renunţat la cuvântul spus.

– Care perioadă a activităţii dvs. poate fi considerată cea mai efervescentă şi mai fericită, până în prezent, desigur?
– Eu nu pot delimita viaţa personală de activitatea profesională. Ele s-au împletit, s-au conjugat – le trăiesc simultan. Nu ţin minte să fi fost nefericită în anumite perioade. Am avut de toate: oportunităţi, succese, lauri, recunoaştere, dar şi eşecuri. Însă cred că au fost mai puţine dacă peste un timp mi-i greu să mi le amintesc. Chiar dacă mi le amintesc, mi le amintesc ca poveşti educaţionale. Nu ţin pică pe nimeni, nu mă încarc cu negativism, sunt o fire optimistă şi oriunde aş întoarce privirea văd şanse.

– Ce aveţi în lucru pentru viitorul apropiat?
– Cărţi, manuale… am trei volume de autor la care muncesc acum şi poate în acest an vor vedea lumina tiparului, sper.

– Ce ne puteţi spune despre condiţia culturală, estetică a BM „B. P. Hasdeu” în acest început de mileniu?
– Biblioteca Municipală este o instituţie care serveşte ca for cultural, centru informaţional, educaţional, de socializare pentru chişinăuieni de 135 de ani. O instituţie cu tradiţii şi totodată inovantă pentru că a ştiut să se adapteze la vremurile, deloc faste, istorice, mai nou economice, a putut să răspundă timpului pre limba lui, astfel rămânând pe linia de plutire. Biblioteca municipală mai este şi o instituţie de cercetare. Doar în ultimii cinci ani, ca să luăm o etapă de la o aniversare (130 ani) la altă aniversare (acum, 135 ani) BM a editat 107 titluri de autor (autor fiind BM sau angajaţii ei). Ce conţin aceste 107 volume? Manuale pentru bibliotecari; culegeri de articole de la conferinţele BM; culegeri de articole şi eseuri ale angajaţilor BM; monografii bibliografice, studii istorico-literare; antologii; dicţionare; traduceri din limbi de circulaţie internaţională (lucrări profesionale); dicţionare etc.

Biblioteca Municipală este deschizător de drumuri în domeniul infodocumentar din RM, un laborator de noi activităţi, servicii, idei. Activităţile profesionale organizate de BM adună specialişti nu numai de la BM, dar şi din biblioteci şcolare, publice din raioane, oraşe, sate, biblioteci universitare, naţionale şi ştiinţifice.

Studiez acum Raportul BM din 1912, cel de-al 35-lea an de existenţă (aşa au scris bibliotecarii de pe atunci pe copertă, ca şi cum să mai amintească o dată când a fost fondată instituţia noastră) ca să aflu ce se mai întâmpla cu 100 de ani în urmă. Ce vreau să menţionez este că Biblioteca Municipală a fost foarte activă, a fost un important centru cultural pentru chişinăuieni şi cu 100 de ani în urmă. De atunci ni se trage.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *