Comentariu

Literatura şi presa

Poate că e normal ca un personaj creator, deci prin definiţie boem şi nonconformist, să nu pună prea mare preţ pe normele standard de raportare la restul lumii, ca un muritor de rând pe care un asemenea comportament l-ar descalifica.

Întotdeauna am spus că scriitura de presă nu e literatură şi că abilitatea de a îngemăna cuvintele în fraze stilate nu atrage automat şi corectitudinea judecăţilor emise în rubrici de ziar. Jurnalistica, spre deosebire de literatură, se bazează pe fapte concrete, fără afecte personale, în vreme ce scrisul artistic are ca ingredient principal imaginaţia şi trăirile personale. Nu spun că nu au existat şi sute de excepţii de la această regulă, inclusiv în spaţiul limbii române, dar e cumplit de greu să fii, spre exemplu, Alexandru cel Bun şi în literatură, şi în presă. Deşi se vor găsi destui care să te îndemne să îţi contempli buricul, ca punct central al Universului, ar fi bine să rămâi cu segmentele inferioare bine înfipte în solul realităţii şi să admiţi că, uneori, e posibil să greşeşti atunci când îţi închipui că între talentul de romancier şi capacităţile de analist politic trebuie să fie semnul egalităţii perfecte. Şi în loc să răbufneşti ca o ţaţă, etalându-ţi lenjeria în public, să sacrifici câteva secunde pentru o autoanaliză mai serioasă decât de obicei. Dar poţi, la fel de bine, să îţi închipui că eşti o reincarnare a lui Midas şi că tot ceea ce atingi cu peniţa – de la nuvele la editoriale – se transformă în aur publicistic, iar toţi cei din jurul tău sunt obligaţi s-o recunoască. Dar asta înseamnă să confirmi prima frază din acest text.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *