Timpul.md

Actualitate 14 Februarie 2018 | 08:00

Mai bine în închisoare, decât în colhoz

Țăranii din s. Bocșa, r-nul Sculeni, au stat în arest, flămânzi și bătuți, până când au acceptat să semneze cererile de intrare în colhoz 

După ce, nu demult, am povestit prin cât sânge și batjocură a fost creat colhozul în s. Ciutești, r-nul Nisporeni, vom face public un document, care dă în vileag teroarea sovietică din s. Bocșa, r-nul Sculeni, precum și alte cazuri la fel de fioroase. În astfel de cazuri, pentru a distrage atenția de la crimele săvârșite de ei, staliniștii arătau mereu cu degetul la alții, insinuând presupuse „cruzimi ale regimului burghez românesc”. Menționăm că dispunem de un număr impunător de asemenea dovezi istorice de „eliberare” și am putea reveni la acest subiect oricând ar fi cazul.

Prima misiune de partid la Bocșa

Într-o notă adresată secretarului Comitetului Central al PCM(b), N. Koval, din luna mai 1950, instructorul Bukarski din Chișinău, în calitate de trimis special la fața locului, informa că a descoperit mai multe fărădelegi comise de conducerea de partid a raionului Sculeni cu ajutorul „organelor de opresiune din localitate”. În special, nota emisarul, merită de evidențiat faptul arestării ilegale a țăranilor din satul Bocșa în perioada colectivizării și batjocura, care a însoțit această „organizare progresistă a țărănimii socialiste”. În realitate însă bocșănenii nu prea aveau dorința de a intra în colhoz, ceea ce nu plăcea deloc conducerii sovietice. Așa stând lucrurile, la 20 februarie 1950, comitetul raional de partid a hotărât să dinamizeze procesul de formare a colhozului din această localitate, delegând la fața locului un grup de comuniști, printre care „tovarășul Smirnov, șeful secției agricole a comitetului raional de partid, tovarășul Petuhov, șeful secției organizațiilor de partid, comsomoliste și sindicale” și alții.

Satul Bocșa avea pe atunci 222 de gospodării țărănești. Colhozul „Voroșilov” fusese creat tocmai în luna mai 1950, iar, la momentul sosirii trimișilor raionali în sat, gospodăria colectivă întrunea doar 36 de persoane. Prin urmare, comuniștii aveau importanta misiune de a-i atrage în colhoz pe toți țăranii din celelalte peste o sută optzeci de gospodării. Dar, spre nenorocirea lor, timp de trei zile, Smirnov, Petuhov și toată echipa au fost în stare să atragă în colhoz doar trei bieți țărani. Nemulțumită de lucrul echipei în cauză, conducerea de la raion a retras-o neîntârziat din sat.

A doua misiune: grupul de șoc

„În aceeași zi, la Bocșa a sosit o echipă mai competentă, de nivel mai înalt, în frunte cu secretarul comitetului raional de partid, tovarășul Polejaev”, scria trimisul din capitală. Acest conducător al raionului a fost însoțit de către șeful Secției raionale a Securității, Fateev, un alt șef de la Ministerul de Interne, Vasilev, precum și de șeful miliției raionale, Kișkin, ofițerul operativ al miliției, Kolesnik, inspectorii de miliție, Tokarciuk și Krîjevski, și alți câțiva milițieni.

Cu armele gata de luptă, aceștia au reușit să scoată din case vreo 20-25 de țărani, pe care i-au condus la sovietul sătesc, se menționa în nota citată. Doisprezece dintre aceștia au refuzat să se înscrie în colhoz și au fost pedepsiți pentru nesupunere, fiind închiși în beciul primăriei până dimineață. A doua zi, șeful Securității, Fateev, i-a ordonat șefului de miliție, Kișkin, să-i mute pe deținuți în cazemata miliției din centrul raional Sculeni.

Între timp, au sosit și soțiile celor arestați, care, cu lacrimi în ochi, își boceau bărbații. Crezând că se despart de ei, pentru vreme îndelungată sau pentru totdeauna, femeile le-au transmis îmbrăcăminte și de mâncare. Distanța până la Sculeni era de vreo douăzeci de kilometri și nesupușii au fost escortați pe jos, sub țeava armelor sergentului de miliție Balan și a trei colhoznici colaboraționiști, dotați cu arme de vânătoare. Ajungând la Sculeni, au fost escortați la Secția raională a Securității. Aici au fost anunțați că toți cei, care vor scrie cerere de intrare în colhoz, vor fi eliberați, pe când ceilalți vor rămâne în arest.

Maltratați pentru nesupunere

Cuprinși de teamă și incertitudine, în drum spre raion, chiar la primul popas, câțiva țărani l-au anunțat pe șeful escortei că sunt gata să semneze cererea de intrare în colhoz. Milițianul Balan însă a refuzat categoric să stea de vorbă cu ei și i-a condus mai departe, până la Securitate. După ce au fost supuși înjosirilor și pedepselor corporale de către securiști, mai scria împuternicitul comunist în nota sa, în seara zilei următoare țăranii au fost chemați în biroul lui Fateev, care i-a anunțat că eliberarea lor este posibilă numai în cazul în care acceptă să intre în colhoz. În caz contrar, vor ajunge la Bălți, iar de acolo - direct în Siberia.

Este demnă de remarcat rezistența acestor oameni, care nu s-au lăsat intimidați de securiști. Păcat că în această notă nu figurează și numele lor, a celor care alegeau mai degrabă închisoarea și Siberia, decât colhozul. Drept dovadă, au fost reîntorși în temnița udă și rece…

În ziua a treia, după ce sărmanii oameni au mâncat și au băut ceea ce mai aveau cu ei, Fateev a început să-i cheme la el câte pe unul. Nu mai discuta cu ei, ci îi bătea și-i amenința cu ani grei în închisorile din Bălți sau Chișinău. La rugămintea soțiilor, opt arestați au căzut de acord să semneze cererile de intrare în colhoz, formulate și scrise din timp de către șeful miliției, Kișkin. Acesta însă nu le-a dat semnatarilor nici măcar câte o copie a cererilor, pentru a fi predate conducerii colhozului, ci le-a trimis pe toate într-un pachet sigilat la Bocșa, printr-un curier.

Instructorul Comitetului Central menționa că despre batjocura la care au fost supuși gospodarii din Bocșa s-a aflat mai demult, dar secretarul comitetului raional de partid, Polejaev, a informat eronat instanțele superioare, afirmând că țăranii au fost arestați „pentru încălcarea regimului de pașaportizare”. „Interesant e că Secția Securității raionale nu a putut prezenta niciun document care să ateste ținerea sub arest timp de trei zile a țăranilor din satul Bocșa”, adăuga trimisul comunist de la Chișinău.

La Stolniceni, stăpân era pistolul milițianului

Cazuri asemănătoare au avut loc și în alte sate. De fapt, ele constituiau o tristă tradiție sovietică. Într-o adresare din iunie 1949 către șeful miliției din satul Stolniceni, căpitanul Zagnoiko și secretarul comitetului raional de partid, Borodovițin, procurorul raionului Hâncești, Andelman, cerea să fie trași la răspundere milițienii din echipa care s-a ocupat de formarea colhozului din această localitate. Printre altele, procurorul informa că milițianul Levinschi, secundat de alți doi colegi, a intrat în gospodăria țăranului Grițuc Petru Gavrilovici, căruia i-au pus pistolul în piept, l-au bătut și l-au forțat să meargă la primărie, pentru a semna cererea de intrare în colhoz. Echipa condusă de Levinschi a procedat întocmai și față de țăranii Sanduleac Andrei Macarovici, Cebotari Nicolae T., Lepădatu Vasile F., Cimpoeș Nicolae P., Bicec Ivan G. Sfistol Dumitru F. și Grițuc Pavel G.

Iar în cadrul adunării generale a țăranilor pentru formarea colhozului din Stolniceni, șeful miliției, Zagnoico, a blocat ușa și, amenințând cu pistolul, a anunțat că nimeni nu va ieși din sală, dacă nu va semna cererea de intrare în colhoz. „Terorizați de milițieni, țăranii au scris o plângere către guvernul RSS Moldovenească, de unde cazurile au devenit cunoscute și procuraturii”, sublinia procurorul Andelman.

(Va urma)

George MĂRZENCU


Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus