Timpul.md

Editorial 19 Octombrie 2016 | 08:49

Mai puțin de un cetățean moldovean din doi mai este împotriva unirii cu România

Miercuri, 12 octombrie, Centrul de Cercetare Sociologică din Republica Moldova (CCSM), a făcut publice datele unui sondaj care relevă principalele preferințe în materie de politică ale cetățenilor noștri. Desigur, centrul de greutate și principalul interes legat de acest sondaj este legat de poziționarea candidaților la alegerile prezidențiale din 30 octombrie.  

În acest sens, nu prea există surprize. Pe primele două poziții în preferințele electorale pentru prezidențiale se plasează candidații PSRM, Igor Dodon și PAS, Maia Sandu. Nu despre partide și candidați doresc să vorbesc în contextul respectivului sondaj, deși ar fi câteva aspecte interesante de menționat. Unul dintre ele este depășirea lui Mihai Ghimpu (PL) de către Ana Guțu (Dreapta) în preferințele de vot. Liderul Partidului unionist „Dreapta” ar fi susținută de 2,2% dintre respondenți, iar cel al PL, de 2%.

Una dintre chestiunile cercetate, incluse în sondaj, a fost cea a unificării Republicii Moldova cu România. Sondajul CCSM a relevat o situație în premieră pentru Republica Moldova în toată perioada independenței sale. Numărul susținătorilor reunirii a crescut, însă aceasta este o tendință cunoscută în ultimii câțiva ani. Mai multe sondaje de opinie publicate în această perioadă au relevat acest aspect. Iată, însă, că acum avem o situație foarte interesantă. Din numărul total al respondenților, reprezentativ pentru întreaga populație, 12% sunt total de acord cu unificarea Republicii Moldova cu România, 22% consideră că reunirea este bună din punct de vedere economic, iar 17% nu ar avea nimic împotriva acesteia. De cealaltă parte, 18% dezaprobă complet această opțiune, iar 31% consideră că moldovenii nu vor avea nimic de câștigat unindu-se cu România. Observăm că suma susținătorilor în mod necondiționat, a simpatizanților din rațiuni economice și a celor care nu se opun unificării este de 51%, în timp ce suma opozanților în orice condiții și a celor care nu văd beneficii din unire este de 49%.
Evident, putem invoca doar cifra de 12+22=34% în privința susținătorilor reali ai unirii dacă ne-ar întreba cineva, cei 17% rămași fiind mai curând indiferenți, oameni care, judecând după cum au răspuns, nu ar participa la eventuale acțiuni publice în favoarea unirii, dar nici nu s-ar opune. Prin urmare, situația nu ne permite, încă, să mizăm pe o susținere majoritară robustă și fără echivoc a unirii. Dar a avea acum, în Republica Moldova, peste o treime din populație care susține reunirea cu România este enorm în comparație cu eternele „10%” care erau invocate permanent de inamicii acestei idei, în ultimele două decenii. Creșterea este evidentă, iar caracterul ei continuu este relevat de sondajele din ultimii ani.

Altceva arată acest sondaj ca aspect unic și în premieră pentru Republica Moldova de când subiectul unirii este inclus în sondaje. Pentru prima dată, numărul oponenților la ideea de Unire a scăzut la sub 50 la sută. Și aici trebuie spus că această scădere este la limită, și că mai avem, practic, jumătate de populație minus un procent care se opune vehement sau, oricum, nu vede cu ochi buni unificarea. Această tendință de scădere va trebui confirmată de sondajele ulterioare. Abia atunci vom putea spune că oponenții unirii încep să fie o minoritate. Momentan, tot ce putem spune este că, pentru prima dată, un sondaj arată că mai puțin de 1 din 2 cetățeni moldoveni se opune unirii. Acest sondaj are toate șansele să intre în istoria națiunii române din secolul XXI.

Oricine a locuit în Republica Moldova în ultimii 5-6 ani și cunoaște subiectul unificării cu România știe că mulți dintre susținătorii apăruți în ultima perioadă au fost influențați de campaniile proUnire care s-au desfășurat într-un mod foarte vizibil, inclusiv în presă, și care au prezentat inclusiv avantajele materiale ale reunificării. O mare parte din susținătorii unirii sunt motivați de rațiuni economice, justificate prin nivelul de trai și de civilizație mai ridicat din România și prin eșecul Republicii Moldova ca stat, devenit evident la nivel societal în anii 2015-2016. Observând încă o dată cele șase categorii în care s-au împărțit respondenții din sondajul CCSM când au răspuns la întrebarea despre reunire, în contextul evoluțiilor din ultimii ani, formulez ipoteza că grupul cetățenilor care consideră că „unirea este bună din punct de vedere economic” crește din contul celor care „nu ar avea nimic împotriva unirii”, iar grupul care nu se opune unirii crește pe seama celor care consideră că moldovenii nu ar avea nimic de câștigat unindu-se cu România. Observăm că grupul celor cu atitudine moderat-negativă este cel mai numeros, de 31 la sută. Din punct de vedere etnocultural, acesta este format preponderent din etnici români de vârstă medie și înaintată. Așadar, potențiala evoluție a susținătorilor unirii pentru viitor rezidă în „convertirea” celor 17 la sută din cetățeni care nu se opun Unirii în susținători din rațiuni economice, concomitent cu creșterea până la un punct a numărului de susținători necondiționați din rândurile celor care acum susțin unificarea din rațiuni economice.

Concomitent, unii dintre cei care încă nu cred că Unirea „ne-ar aduce ceva”, și-ar putea schimba opinia și nu s-ar mai opune, apoi ar deveni și ei susținători din rațiuni economice. Astfel, limita de sus a creșterii susținătorilor unificării în actualele condiții, având în vedere și distribuția populației pe etnii și limbi vorbite, factor de diferențiere în chestiunea unificării insurmontabil până la un punct, este de maximum 75 la sută. Vor mai rămâne întotdeauna aproximativ 25 la sută care fac parte atât dintre minoritari, cât și dintre românofonii care se consideră etnici moldoveni, care se vor opune. Important este ca, dintre oponenți, măcar etnicii români să rămână la o atitudine moderat-negativă. Astfel, vom ajunge în situația în care cea mai mare parte, majoritatea absolută, a etnicilor români, indiferent dacă își vor fi rezolvat până la capăt dilema identitară, vor ajunge să susțină unirea cu România. Aceștia vor reuși să se impună în fața minoritarilor – așa s-a întâmplat și în 1989-1991. La atingerea a minimum 70 la sută de susținători, măcar 20 la sută în mod necondiționat („avangarda”, cei care susțin unirea din convingere), iar alții 50 la sută din rațiuni economice, se poate trece la nivelul următor – realizarea. Metodele de realizare nu le voi discuta aici. Ele vor face, fără îndoială, subiectul unor articole viitoare. Tot ce pot spune acum este că trebuie să urmărim viitoarele sondaje. Dacă situația relevată de actualul sondaj al CCSM, în care mai puțin de 1 din 2 cetățeni ai Republicii Moldova se opune unificării cu România, se va păstra, atunci se vor accentua și tendințele observabile în ultimii câțiva ani, pe care le relevă și acest sondaj. Iar dacă actuala creștere a fost creată în ultimii 4-5 ani, păstrându-se viteza de „convertire”, atunci mai avem alți maximum cinci ani până când vom atinge majoritatea minimă de 70 la sută dintre cetățeni care să susțină unirea, necesară pentru ca, în orice scenariu de realizare practică, ea să nu eșueze. Ca orizont temporal, 2021 este puțin mai mult decât cel setat cu multă speranță de exponenții mișcărilor civice unioniste, 2018, centenarul unirii din 1918, însă eu cred că pentru a reuși, ar putea fi nevoie de acești ani, dacă tendințele nu se accelerează. În toți acești ani, munca tuturor celor care sunt implicați, într-un fel sau altul, în marea operă de realizare a reunificării națiunii române trebuie să continue.  

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus