Timpul.md

Actualitate 18 Iunie 2018 | 09:50

„Mamă, nu există vreo sumă de bani care să te poată înlocui”. Drama copiilor ai căror părinți sunt plecați la muncă în străinătate

Cele mai recente date ale Biroului Național de Statistică (BNS) arată că numărul cetățenilor plecați din Republica Moldova, pentru diferite perioade de timp, a fost de aproape 800 de mii de persoane, din care mai mult de jumătate erau femei. Drept rezultat, majoritatea celor plecați s-au stabilit permanent peste hotare sau planifică să facă acest lucru în timpul apropiat. 

Printre cauzele migrației, evidențiate de specialiști, sunt salariile mici, instabilitatea socio-economică sau lipsa unui loc de muncă. Totodată, din cauza greutăților, mulți copii au rămas în grija unui singur părinte sau a rudelor. În prezent, conform BNS, circa 85 de mii de copii au părinții plecați la muncă în străinătate, iar numărul este într-o continuă creștere. Printre ei se numără și Elena Balan, o tânără în vârstă de 20 ani, originară din satul Ratuș, raionul Căușeni.

,,Mătușa mea m-a privit în ochi și cu tristețe mi-a zis: ,,Hai să mergem, Elena!’’

Fata își aduce aminte, cu lacrimi în ochi, ziua în care mama sa a plecat peste hotare și a lăsat-o în grija bunicii. Pe atunci avea doar cinci ani. Cu toate că era foarte mică, își amintește bine acea zi. Era soare și se juca în curtea grădiniței de copii. Era extrem de fericită și nici nu bănuia ce urma să se întâmple. „Nici nu observasem cum trecuse timpul, rămăsesem doar eu și educatoarea mea, nimeni nu venea după mine. Într-un sfârșit, am văzut-o pe mătușa mea, nu înțelegeam ce se petrece, de obicei, în fiecare seara, mama venea de la muncă și intra pe poarta grădiniței, având câte ceva bun pentru mine. Mătușa mea m-a privit în ochi, și cu tristețe mi-a zis: ,,Hai să mergem, Elena!’’, mărturisește tânăra.

Mătușa sa trebuia să o anunțe despre plecarea mamei, doar că nu știa cum să o facă. Când totuși a găsit cuvintele potrivite și i-a spus, ea a stat urcată în copacul din fața casei bunicii sale timp de o zi, supărată pe toți. „Bunica mea a fost cea care m-a crescut. Pe atunci era doctor pe ambulanță și deoarece nu aveam cu cine sta acasă, când era la muncă, stăteam zi și noapte cu ea la serviciu. La un moment dat chiar îmi doream să devin medic”, își amintește interlocutoarea mea.



Mama sa a plecat pe o durată de patru ani și vorbeau la telefon foarte rar. Odată cu trecerea timpului, Elena a înțeles cât de greu i-a fost mamei s-o lase și să plece, dar salariul mizer de profesoară a determinat-o să-și părăsească fiica, ca să-i poată asigura un viitor decent. Tânăra zice că zilele în care mama nu era alături, erau cele mai lungi și dureroase. „Când s-a reîntors, aveam nouă ani. M-a lăsat acasă mică și m-a găsit o fată care s-a schimbat mult. Nu semănam deloc cu acel copil de cinci ani, doar ochii erau aceiași”, subliniază aceasta.

Ea susține că mama sa a continuat să plece în străinătate, doar că deja avea actele în regulă și venea mai des acasă. Mai mult, la 11 ani Elena s-a mutat la ea în Italia, unde a trăit până la vârsta de 15 ani, după care a decis să revină acasă. „Niciodată nu i-am reproșat mamei că m-a lăsat și a plecat. Îi sunt recunoscătoare, căci și-a lăsat aici tot ceea ce avea: copil, casă, serviciu, prieteni, părinți și s-a dus într-o țară în care nu cunoștea pe nimeni, doar ca să-mi ofere tot ce este mai bun. I-am spus nu o singură dată: mamă, nu exista vreo sumă de bani care să te poată înlocui! Statul nostru este cel care poartă o mare parte din vină, pentru că eu am crescut departe de mama. Dacă salariile ar fi fost mai mari, oamenii n-ar fi fost nevoiți să plece și să își lase copiii”, a menționat tânăra cu tristețe.

Elena este sigură, că va pleca din Republica Moldova după terminarea studiilor. Ea dorește să se stabilească într-o țară în care să poată să-și crească copiii și să le ofere tot de ce nu a avut parte ea în copilărie – căldura părintească.

,,Lipsa mamei m-a învățat că femeia e foarte importantă’’

O altă persoană, a cărei mamă a fost nevoită să plece în străinătate, este Victor Buzatu, un tânăr de 28 ani, care își aduce aminte cu tristețe de momentele petrecute departe de mama sa. A rămas în grija tatălui, când avea doar 10 ani, cu alte două surori mai mari și una mai mică. Potrivit lui, la început nici nu realiza că mama sa era plecată, însă, odată cu trecerea timpului absența ei o resimțea tot mai mult. „Simțeam o durere și o tristețe profundă, în special, la sărbătorile pe care le organizam la școală, când la toți colegii mamele erau în sală, iar a mea nu era. Lipsa mamei m-a învățat că femeia e foarte importantă și trebuie prețuită atunci când este alături”, își amintește băiatul. Mama îl telefona foarte rar, dar de fiecare dată când îi auzea vocea, spunea că era cel mai fericit copil din lume, mai ales, când îi zicea că i-a trimis colet, unde, de obicei, erau multe dulciuri și jucării.



Peste câțiva ani, Victor a înțeles motivele din cauza cărora mama sa a lăsat acasă patru copii și a plecat în lumea mare. Salariul pe care îl primea în R. Moldova nu îi permitea să acopere cheltuielile necesare pentru o familie numeroasă, în plus, existau anumite neînțelegeri cu soțul. În 2003, familia Buzatu s-a mutat în Italia la îndemnul mamei, iar în anul 2010 Victor a decis să revină acasă și să-și construiască un viitor. Chiar dacă ceilalți membri au rămas acolo, băiatul spune că își iubește prea mult țara, iar în străinătate nimeni nu te așteaptă cu pâine și sare și că mereu vei fi străin.

,,Mama pleacă azi și mâine se întoarce, dar nu s-a mai întors 6 ani’’

Migrația a lipsit-o de copilărie și pe Mihaela Jeverdan, o tânără de 19 ani din Călărași, care de la vârsta de șase ani nu mai locuiește alături de mama sa. „În ziua, când mama trebuia să plece, eram foarte tristă, atunci ea s-a uitat în ochii mei și mi-a zis: ,,Mihaela, mama pleacă azi și mâine se întoarce, dar nu s-a mai întors șase ani”. Am plâns, cred, 24 de ore, după care m-am resemnat cu gândul că nu mai este lângă mine”, menționează aceasta. Până a ajunge la destinație, mama sa a fost arestată la vama dintre Austria și Italia, deoarece plecase ilegal și nu avea acte. Acolo, femeia a fost ținută fără apă și hrană câteva zile, dar a reușit să ajungă la destinație cu ajutorul unei rude.

Mihaela își amintește că nu și-a văzut mama șase ani, nici măcar în fotografie. La rândul ei, mama vedea cum îi crește fiica doar din pozele pe care i le trimitea bunica în colete. Tânăra spune că traiul departe de cea mai importantă femeie din viața sa a fost extrem de greu și, chiar dacă au trecut mulți ani, acum, când mama ei tot este plecată, trăiește aceleași emoții. „Cele mai dureroase clipe erau zilele de naștere, deoarece nu era mama alături ca să-mi ofere o îmbrățișare și un sărut. În schimb, din primii 50 de euro pe care i-a trimis mama acasă, bunica mi-a cumpărat o bicicletă, ca să nu mă simt mai diferită decât alți copii. Trăiam greu, iar când bunica a cumpărat odată un tort, am exclamat: wow, tort! Dulciurile la noi în casă erau o raritate, chiar și în prima perioadă când a plecat mama”, menționează Mihaela.


„Uneori mă simțeam copil al nimănui”

Ea avea 12 ani, când mama sa a revenit acasă. În toți cei șase ani de așteptare, bunica îi spunea că atunci când va veni mama, ea o va ascunde în dulap. Prin urmare, de fiecare dată, după școală, ea căuta cu disperare în dulap, până când, într-o bună zi, a văzut-o la poartă. Ea venise acasă peste trei ani, iar Mihaela își amintește că prima perioadă se simțea foarte incomod, de parcă erau două străine. „Aveam impresia că persoana care mi-a dat viață nu mai avea niciun sentiment față de mine. Era o persoană total diferită, iar uneori chiar agresivă. Nu mă înțelegea și nu-mi accepta părerile, iar, în urma unor certuri, eu fugeam de acasă și cream probleme. Uneori mă simțeam copil al nimănui. Aveam momente când, din lipsă de atenție, o amenințam că mă voi arunca în gol, dar îmi trecea și îmi ceream scuze. Cu toate astea, o iubesc și o voi iubi mereu, ca pe ochii din cap”, povestește cu lacrimi în ochi Mihaela.

De la 15 ani, tânăra locuiește singură, pentru că tot atunci mama ei a plecat pentru a doua oară peste hotare. Asta, zice ea, a făcut-o mult mai responsabilă și mai matură. Acum își vede și aude mama mult mai des, datorită rețelelor de socializare, iar relația între ele s-a îmbunătățit simțitor. Unica ei dezamăgire este faptul că statul, în care s-a născut, i-a distrus copilăria și i-a spulberat speranțele de a avea un trai decent, aici, acasă. Tânăra nu-și vede viitorul în Republica Moldova și admite că în timpul apropiat va călca pe urmele mamei sale.

Potrivit Organizației Națiunilor Unite, Republica Moldova este țara cu cea mai mare rată de scădere a populației din lume, iar zilnic 106 persoane pleacă în alte state mai dezvoltate.

Rodica Baltag,
stagiară

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus