Mascotele unirii

Problema nu este nici măcar în termenul „unire”, unul devenit peiorativ pentru o bună parte a populaţiei, graţie eforturilor depuse de comunişti, socialişti, moldovenişti şi alţi vasali ai Kremlinului. Orice român basarabean cu raţiunea întreagă realizează că unirea este doar un vis în actualele condiţii geo-politice. Nu putem vorbi despre unire cu un stat european în momentul în care avem o economie la pământ şi un sistem politic corupt, chiar dacă suntem acelaşi popor. Nici statul român nu se află în cea mai oportună situaţie economică şi politică pentru a vorbi despre unire. Momentul oportun unirii, cel de la 1990, a fost mişeleşte trădat de Ion Iliescu.

În data de 16 septembrie, la Chişinău se va organiza un nou marş al unioniştilor. Nu spun că toţi participanţii la aceste marşuri urmăresc nişte interese meschine. Mulţi se lasă antrenaţi în aceste acţiuni din motive sincere, din dragostea pentru neam şi în speranţa că-şi vor vedea visul împlinit sau măcar vor lupta pentru el. Întrebarea este care sunt interesele organizatorilor acestor marşuri? Circulă zvonuri că unii din ei sunt sponsorizaţi tot de Kremlin, anume ca să criminalizeze conceptul de „român” în Basarabia. Atâta timp cât nu există dovezi, nu pot garanta nimic, zvonurile rămân zvonuri. Ne aducem bine aminte însă de un alt promotor înflăcărat al românismului pe aceste meleaguri, Iurie Roşca, care peste noapte şi-a schimbat blana în culoarea interesului naţional şi a trecut pragmatic în tabăra opusă, una mai bine plătită în acel moment se vede. Sper că noile mascote ale românismului şi unionismului de la Chişinău nu vor urma şi ele calea pragmatică a creştin-democratului.

Recent, unul din gânditorii unirii, mai bine-zis creatorii conform ultimelor tendinţe şic din lumea publicităţii, a lansat pe internet ideea că marşurile unioniste sunt la modă. Bineînțeles, că în scurt timp, creatorul s-a autosesizat şi a scos poza cu unionista la modă care chema lumea la marş. Aş vrea totuşi să-l întreb pe acest creator, ce-i pare mai la modă: o piatră în capul unui jurnalist sau un ou în capul unei femei? De când marşurile pentru integritatea acestui neam s-au transformat în defilări de modă? Aceşti creatori, care se vor mari români, scapă un singur adevăr: nu toţi românii secolului XXI sunt unionişti, creştin-ortodocşi, legionari, antisemiţi, fascişti etc. Nu mai îmbrăcaţi românismul în sutană de preot şi uniformă de legionar. Sau poate pogromurile evreilor şi asasinarea lui Nicolae Iorga au avut şi ele drept scop interesul naţional? Ca orice alt stat România a avut gafele ei politice. Voi încercaţi să prezentaţi aceste gafe drept cele mai mari realizări, şi aici urmaţi exemplul celor pe care îi urâţi atât de mult, exemplul ruşilor care încă nu au reuşit să scoată scheletul criminalului Stalin din dulapul istoriei.

A fi român înseamnă a gândi şi simţi româneşte, în niciun caz nu a urla în gura mare „Unire” cu fotografia lui Corneliu Zelea Codreanu în mână. Şi dacă tot mărşăluiţi pentru unire, poate uniţi limba română cu gramatica mai întâi? Nu rare sunt cazurile când cei care mărşăluiesc pentru unire nu prea cunosc limba română şi istoria românilor. Unirea se face, în primul rând, prin studierea şi îndrăgirea valorilor româneşti, prin respectul faţă de moştenirea intelectuală a acestei naţiuni. Aşa că le-aş propune organizatorilor acestor marşuri să se întrebe: câte din televiziunile de limbă română de la noi au arătat ultima dată un film românesc? Câte din posturile noastre de radio au rulat ultima dată o piesă de Nicolae Sulac sau Maria Tănase? Câte reviste au publicat un fragment dintr-un scriitor român în loc de un interviu de senzaţie sau un fotoshooting de scandal? Anume de aici ar trebui să înceapă unirea, dragii mei, de la promovarea valorilor româneşti. Şi atunci când unirea se va petrece în sufletele şi capurile românilor de pretutindeni nu va mai fi în stare să ne despartă nicio graniţă.
Personal, orice marş de amploare îmi trezeşte asocieri cu marşurile sovietice de 9 mai şi marşurile naziste organizate în timpul celui de al III-lea Reich. Poate există alte instrumente de promovare a românismului aici decât cele care ne readuc în minte monstruoasele regimuri? Poate o lecturare în public a operelor lui Constantin Stere sau Mircea Eliade ar fi mai benefică pentru renaşterea românismului? Sau poate organizaţi o retrospectivă a filmelor lui Lucian Pintilie? Sau o expoziţie a tablourilor lui Corneliu Baba? Altfel, nu aveţi nici credibilitate, nici originalitate, şi nu vă deosebiţi deloc de cealaltă ceată de „patrioţi”, care mărşăluiesc şi ei, an de an, doar că sub alte drapele şi cu alte lozinci.