Timpul.md

Bună Dimineața 30 August 2017 | 05:00

Mi-e rușine că sunt tânără

Sunt tânără și-mi place să cred că nu fac parte dintr-o generație pierdută. 

Mă ambiționează și mă supără deopotrivă criticile și etichetările la adresa tinerilor, dar trebuie să recunosc că deseori nesimțirea unor juni atinge cote maxime.

Despre ei voi scrie astăzi și nu pentru a-i mustra, ci pentru a le spune cât de des îmi este rușine de rușinea lor, în speranța naivă că poate mă vor înțelege.

Mi-e rușine să aud tineri care înjură ca la ușa cortului, mai ales pe proprii părinți. Faptul că utilizați un limbaj de bulevard nu vă face nici mai maturi, nici mai bravi, ci mai degrabă mai inculți.

Aș intra în pământ de rușine când văd tineri de bani gata care nu dau o iotă pe munca altor oameni. Fete și băieți cu mult tupeu, care calcă în picioare demnitatea unui om fără niciun resentiment. Pentru ei, o vânzătoare e o proastă, medicii sunt nesuferiți, iar profesorii – muritori de foame. Paradoxal sau nu, dar o bună parte dintre acești tineri au părinți plecați la muncă peste hotare și habar n-au cu câtă sudoare se obțin banii pe care ei îi cheltuiesc în câteva minute.

Însă cel mai mult mă supără tinerii care nu învață, care fac o facultate de dragul diplomei și care se lasă cumpărați și vânduți în diferite scopuri.

Fete și băieți fără demnitate și verticalitate, care își vând votul pentru anumite favoruri. Juni care preferă să-și asigure un loc de muncă bine plătit cu orice scop. Uneori chiar trădându-și țara în timp ce dansează pe ritmurile lui Baskov.

Mă întreb oare nu vă mustră conștiința atunci când militați pentru interese străine? Oare nu vă este rușine să nu știți bunăoară în ce limbă vorbiți?

Mie îmi este rușine pentru voi, atât de rușine încât uneori regret că suntem de-o seamă!

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus