Văzând că chestiunea servă ca argument pro și contra unui om, am fi într-adevăr ademeniţi a crede că mişcarea e factice, ca multe lucruri de la noi din ţară; dar din nenorocire dl Cogălniceanu nu este inspiratorul nemulţumirilor generale din Moldova, ci d-sa le dă numai accentul cuvenit prin organul amicilor săi politici. „Românul" este, aşadar, desigur inexact când atribuie dlui X sau „României libere" începătura mişcării semnalate, căci aceasta e împărtăşită de organe de cea mai deosebită nuanţă politică.
Semnalul i-a dat „Vocea Covurluiului", organ mai mult conservator. Apoi a urmat „Steaua României", organul tuturor oamenilor oneşti din Iaşi, pe care gospodăria bandei fracţioniste i-a înspăimântat şi i-a îngrămădit la un loc spre comună apărare.
S-au asociat la mişcare ,,Curierul intereselor generale", care nu e de nici o nuanţă politică; în fine însăşi „Ştafeta", organul fracţioniştilor, sprijină nemulţămirile moldovenilor.
Între gazetele din Moldova, cea mai mică, dar nu cea mai rea, „Muncitorul", redijat de d. Rosetti-Teţcanu, care n-a avut
niciodată simpatii tocmai pronunţate pentru dl Cogălniceanu, scrie în termeni mult mai aspri despre starea rea a Moldovei decât
chiar "România liberă".
Se înţelege că prin asta noi nu ne facem câtuşi de puţin apărătorii dlui Cogălniceanu. Constatăm numai, în interesul adevărului, că acum, ca întotdeauna, „Românul" caută a da lucrurilor un caracter neadevărat, prefăcând chestiuni într-adevăr grele în chestiuni de coterie şi de persoane.
Mihai Eminescu
20 ianuarie 1879
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
