Cultură

Mihai Eminescu în Ziarul TIMPUL: ORGANELE DE PUBLICITATE…

Când însă acel liberalism se revendică, ca să zicem aşa, ca o deviză de război, atunci când este vorba de a ne ataca pe noi, conservatorii opozanţi, organul ce are onoarea de a-i reprezenta are de datorie să ridice glasul, aşezând pe fiecare la locul său şi arătând lucrurile în adevărata lor lumină, Reacţiune! Reacţionari! Iată cuvintele magice ce trebuie să ne spulbere în ochii ţării, iată acuzarea, pururea reînnoită pe care, deşi s-a discutat de atâtea ori de noi, nu ne vom obosi de a-i arăta adevărata valoare, adică deşertăciunea.

Noi declarăm, şi aceasta din toată puterea convieţiunii noastre, că suntem liberali în toată întinderea cuvântului şi în tot adevărul său.
Toate libertăţile înscrise în Constituţia noastră le iubim şi le sprijinim; departe de-a urmări răsturnarea lor, le-am apăra, din contra, împotriva acelor ce ar voi să se atingă de ele. Ni s-a imputat că am vorbit în ziarul nostru de modificarea legii
electorale. Însă am făcut-o nu pentru a răpi sau a restrânge drepturile alegătorilor, ci tocmai pentru a ne întoarce la spiritul Constituţiei, ce este strâmbat, şi pentru a garanta pe cât se poate mai mult libertatea alegerilor.

Noi, iniţiatorii şi propagatorii acelor libertăţi de a căror dezvoltare ne bucurăm astăzi, n-avem nimic de căutat înapoi. În ţara noastră nu există legitimişti, nici orleanişti, sau imperialişti sau clericali; nu avem o nobleţe, nici privilegiuiri de reconstituit.

De asemenea, nu avem republică de răsturnat, nici monarhie de restabilit. Posedăm din fericire o Constituţiune şi o dinastie la care ţinem. Aceea ce nu voim este sufragiul universal, sunt aspiraţiunile republicane, despotismul şi opresiunea prin mulţime, radicalismul şi demagogia. Este incapacitatea erigiată în titlu de merit, prostia şi neştiinţa brevetate ca titluri de recomandare. Ceea ce combatem este împresurarea prerogativelor puterii executive de către Camere, care nu mai sunt supuse nici unui control mai presus de dânsele, şi în general împresurarea atribuţiunilor reciproce ale puterilor statului precum sunt stabilite de Constituţie. Este violarea legii fundamentale prin înţelegeri, după convenienţele momentului, între miniştrii şi reprezentanţii din Adunări, anulând astfel răspunderea miniştrilor, furişaţi tiptil la dosul Corpurilor legiuitoare.

Respingem încercările de a reduce rolul înalt al suveranului la acel al unui preşedinte vremelnic de republică, mărginit la subsemnarea şi sancţionarea decretelor, respingem forma republicană şi, menţinând neatinse toate prerogativele şi toate mărginirile constituţionale ale puterii domnului, cerem totodată cea mai deplină şi cea mai largă întrebuinţare a dreptului suveran de veto, atunci mai ales când miniştri şi Camere, în înţelegere, calcă Constituţia.

În rezumat, respingerea a tot ce este republică, mai mult sau mai puţin deghizată, şi conservarea Constituţiei cu monarhia constituţională ce avem, iată statornicele noastre principii. Dacă acei ce zilnic proclamă liberalismul lor au principii mai liberale decât aceste, atunci recunoaştem că suntem rămaşi înapoi, dar totodată cată să mărturisim că, de câte ori se vor face încercări de a păşi peste limitele libertăţilor şi aşezămintelor noastre constituţionale, noi ne vom face reacţionari, în adevăratul și binefăcătorul înţeles al cuvântului.

Mihai Eminescu
20 decembrie 1878

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *