Timpul.md

Actualitate 16 Ianuarie 2014 | 13:31

MINCIUNILE RUSEȘTI AU PICIOARE SCURTE (Răspuns unui așa-zis analist politic)

Recent, postul de radio „Vocea Basarabiei” a publicat un text semnat de așa-numitul jurnalist V. Nichituș (V.N.) care, referindu-se la opiniile unor personalități din Europa pe marginea „declarațiilor unioniste” ale lui T. Băsescu, încearcă să convingă cititorii că majoritatea europenilor sau a românilor n-ar susține reunirea R. Moldovei cu România, iar poziția exprimată de Constantin Tănase într-un editorial ar fi una „singulară”. 

Așa să fie oare?

Chiar zilele acestea, marți, 14 ianuarie, agenția de știri din România, Mediafax, a lansat pe site-ul său întrebarea: „Sunteți de acord cu unirea României cu Republica Moldova?" Până astăzi la această întrebare au răspuns circa 9 mii de cetățeni dintre care 71,4 la sută s-au declarat PRO Unire, 22 la sută sunt împotrivă și cinci procente s-au arătat neinteresați de acest subiect. 

Haideți să vedem cine sunt acele personalități la care face trimitere autorul textului de pe site-ul postului de radio „Vocea Basarabiei”? Aceste personalități au comentat declarațiile făcute de Victoria Nuland, asistentul secretarului de stat John Kerry în cadrul recentei sale vizite la București.

1. Primul la care se referă V.N. este Armand Goșu. Trebuie să spunem din start că V.N. manipulează fără obraz cititorul. Manipularea începe prin citarea trunchiată a lui Armand Goșu, care a declarat opusul celor dorite de V.N. Realitatea pe care slugile rușilor și românofobii încearcă să o ascundă este că de fapt a fost transmis un mesaj extrem de ferm Federației Ruse, deoarece atunci când SUA vorbește de „suveranitatea și integritatea teritorială a R. Moldova”, ea se referă la armata Federației Ruse care OCUPĂ REPUBLICA MOLDOVA ȘI AMENINȚĂ CU DETURNAREA CURSULUI PRO-EUROPEAN, nu la declarațiile lui Traian Băsescu despre unire, lucru pe care l-a și punctat analistul român. N.V. însă o întoarce pe a lui: „În ciuda unor comentatori care interpretează declarația doamnei Nuland în sensul că, eventual, ar susţine proiectul unionist, declarația spune, de fapt, cu totul și cu totul altceva. Exprimă susţinerea Statelor Unite pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Moldovei”. După această propoziție V. N. mai citează o jumătate de propoziţie care se referă la Moscova, nu la București: „Dreptul R. Moldova de a-şi alege propriul său drum”. Orice jurnalist știe că asta este formula clasică utilizată de diplomația americană când se referă la fostele republici sovietice și la Moscova care face presiuni pentru ca ele să adere la preconizata Uniune Euroasiatică, inventată de preşedintele rus Putin. Un detaliu: Armand Goșu a locuit trei ani la Moscova (1995-1998) perioadă în care a studiat la Universitatea din Moscova unde și-a susținut doctoratul în Istoria Rusiei.


2. La fel de manipulator și trunchiat este citată opinia lui Pirkka Tapiola dintr-un interviu acordat exclusiv ziarului TIMPUL. Acesta, referindu-se la problematica legată de posibila unire a celor două state românești, a spus: „Trebuie să spun că, într-o oarecare măsură, eu chiar regret că asemenea discuții, purtate în diferite părți ale societății moldovenești și în anumite grupuri din România, au început să fie prea mult contopite cu procesul de apropiere al Republicii Moldova de Uniunea Europeană. Și sunt aspecte cu totul diferite, pentru că vedem R. Moldova ca o țară suverană, multinațională, multietnică și ar trebui să vedem unde poate fi obținut un consens social în cazul R. Moldova”.

Orice diplomat de meserie, referindu-se la problema Unirii, ar fi declarat același lucru. O întrebare, totuși, persistă: de ce V. N. evită să spună care „părți ale societății moldovenești” „vehiculează” ideea că integrarea europeană este egală cu unirea cu România? O spunem noi: Partidul Comuniștilor, „asistat” de băieții deștepți din FSB, încă din septembrie 2009, minte alegătorii, speriindu-i că dacă votează pentru UE înseamnă că votează unirea cu România.

Oricine înțelege că, reprezentând UE, trebuie să adopți o poziție ce are o susținere unanimă a tuturor celor 28 de state membre. Cu siguranță, ambasadorul UE, atunci când face referire la statul multietnic are în vedere că de jure, toți locuitorii din stânga Nistrului sunt cetățeni moldoveni. Nu este de datoria lui să lupte pentru eliberarea teritoriului R. Moldova, ocupat de armata Federației Ruse, ci de datoria politicienilor și a celor care ne conduc destinele.

Și totuși, când acesta afirmă că unirea nu e o problemă arzătoare nu face altceva decât să ne spună că pe termen scurt ar putea exista alte priorități, chiar vitale, iar până a „rezolva” „problema unirii”, avem o serie de probleme „mici” pe care RM are foarte puțin timp să le „rezolve”.

Înțelegem, că următoarea afirmație a ambasadorului UE în RM provoacă „tensiuni” sponsorilor lui V.N.: „(...) este extrem de important să continue lucrul pentru independența justiției, lupta împotriva corupției, aspecte de mare interes nu doar pentru UE, ci și pentru cetățenii RM. Dar, în mod general, vorbind despre Acord, aducem sistemele noastre mai aproape una de cealaltă și ne așteptăm ca R. Moldova să preia mai multe din acquis-ul comunitar al UE, ceea ce înseamnă, bineînțeles, că foarte multe legi urmează să fie adoptate și, cel mai important, puse în aplicare”. Un detaliu: Pirkka Tapiola și-a început cariera diplomatică la Ambasada Finlandei la Moscova, unde a lucrat câteva luni. Între anii 2001-2004 a lucrat la Ambasada Finlandei din Kiev, Ucraina. Conform datelor din CV, Pirkka Tapiola vorbește perfect finlandeză și engleză, la un nivel superior cunoaște rusa și franceza, știe însă foarte bine și ucraineana, și germana.

3. În continuare V.N. citează, tot trunchiat, și din Anneli Ute Gabanyi care este născută în România, într-o familie de sași din Transilvania care a fost nevoită să emigreze în altă țară din cauza comuniștilor. Într-un interviu pentru Europa.md Anneli Ute Gabanyi a răspuns astfel la întrebarea „De unde vine interesul pentru România și R. Moldova și cum de cunoașteți atât de bine limba română?”

„Este întrebarea cea mai simplă. M-am născut la București. Părinții mei sunt sași din Transilvania și faptul că părinții mei au trăit mult la București explică de ce atitudinea în casă a fost foarte deschisă față de români, cultura românească, limba românească fără acea ușoară închidere care se observa câteodată în Transilvania. Am făcut școală în orașul părinților, Sibiu, și mi-am început studiile la Cluj. Am plecat din România, din cauza persecuției la care au fost supuși părinții mei, nu ca germani, ci ca oameni care detestau comunismul și nu s-au lăsat înregimentați, după cum nu am făcut nici eu. (...) Interesul pentru Moldova, despre care înainte nu știam așa de mult, s-a iscat desigur în contextul studierii politicii românești, unde factorul basarabean a jucat întotdeauna un rol important dacă nu chiar principal, printre altele și în ceea ce privește soarta lui Ceaușescu în revoluție.

După aceea am cunoscut tot mai mulți români care mi-au vorbit de Basarabia, de exemplu, cercetătorul român George Ciorănescu și mai ales o basarabeancă refugiată în timpul războiului în România Elena Supiur, care a scris niște cărți minunate. Prietena mea, Elena Supiur a scris cel mai frumos roman despre Basarabia intitulat „Siberia dus-întors 73 ruble” și o altă carte „Basarabia prin vocile ei”. Cea mai mare parte a familiei ei a fost deportată în Siberia și ea i-a vizitat acolo în 1973. Mi-a povestit că unii tineri din această familie s-au întors, însă nu au reușit să se integreze în Moldova și au rămas decepționați, așa încât au plecat înapoi în Siberia.

V.N. încearcă să facă un lucru imposibil: să o prezinte pe autoarea acestor rânduri ca fiind o tovarășă de idei a comuniștilor care au halucinații când aud de Unirea R. Moldova cu România.

4. Următoarea victimă a lui V.N este Dorin Tudoran care l-a criticat pe Iulian Chifu (dar pentru alte declarații, vedeți aici materialul integral pe BLOGPOST.MD).

Vă prezentăm un fragment din Dorin Tudoran pe care V.N. l-a ignorat deliberat: „Nu e de ajuns ca președintele României să dorească o reunificare a României cu Moldova. Cum nu e de ajuns ca un asemenea act să fie dorit și de președintele R. Moldova. Probabil că nici dorința majorității covârșitoare a cetățenilor României și ai Republicii Moldova nu ar fi de ajuns.

E nevoie de alte câteva lucruri, căci lumea este ceva mai complicată decât apare pe retina consilierului Chifu sau în elanurile retorice ale președintelui Băsescu. Pentru ca o asemenea reunificare să devină posibilă cândva e nevoie, mai ales, de multă înțelepciune. Istoria merge rareori în linie dreaptă. Dl Leancă sugerează că e nevoie de o mișcare graduală. Că ea va duce, cândva, la o reunificare, rămâne de văzut.

Cum se zice, nu comentăm.

5. În loc de concluzii

Încheiem cu încă un detaliu: „șeful” direct atât al domnului Schuebel, cât și al domnului Tapiola este Stefan Fule, responsabil pentru Extinderea UE, despre care TIMPUL a scris că între 1980-1981 a studiat filosofia la Universitatea Carolina, iar mai târziu, între 1981-1986, a studiat la Institutul de Stat de Relații Internaționale din Moscova unde se pare că a fost coleg cu actualul premier al R. Moldova, Iurie Leancă.

Nu suntem adepții teoriilor conspiraționiste, nu considerăm că o persoană care a studiat la Moscova sau are soție ucraineancă, este neapărat „omul Moscovei”, dar o întrebare, totuși, se impune: de ce Uniunea Europeană și OSCE își deleghează în R. Moldova funcționari care nu cunosc limba română, ci limba rusă, știind foarte bine care sunt sensibilitățile moldovenilor la acest capitol?

Precum este și „firesc”, așa-zisul jurnalist Nichituș nu-și pune o asemenea întrebare.

Înțelegem și de ce.

Comentariu TIMPUL.MD 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus