Opinii și Editoriale

Misiunea mea si misiunea lui Contiu

Cu certitudine, publicatia „Moldova Suverana” din ultimii ani va ramane in istoria jurnalismului din RM o pata neagra. Odata cu aparitia la acest ziar a „spionului” si „ziaristului” Contiu, care de fapt nu-i nici spion si nici ziarist (nici chiar el insusi nu stie cine e, ce e si de ce e), „MS” a fost transformata in groapa de zoi a presei de limba romana de la Chisinau – aici au fost aduse cele mai urate naravuri ale presei de bulevard, de mahala de la Bucuresti.

Atacurile golanesti la persoana, calomniile, insinuarile, etichetarile porcoase au fost prezentate drept model de „curaj” jurnalistic, iar jargoanele din Ferentari – drept model de limba romana, curata ca roua. Niciun intelectual care s-a manifestat public impotriva lui Voronin nu a scapat de sudalmile si „aprecierile” gretoase ale acestui individ. Smecherii (care stiau ca maine-poimaine roata istoriei se va intoarce si vor trebui sa raspunda) au ramas in umbra si l-au scos la rampa pe acest C. care a organizat maceluri adevarate impotriva tuturor acelora care stateau in calea lui Voronin. Si acum, in ceasul al doisprezecelea, cand e pe cale sa se repare o ilegalitate, patronii tac cuminti, in umbra, si tot C. e scos la rampa ca sa tipe ca asistam la „un atac criminal impotriva presei”. (Vezi cazul cu PRO TV Chisinau.)

In nr. de ieri al „MS”, in stilul lui obisnuit, acest C. minte, afirmand ca guvernul Filat vrea sa „lichideze” aceasta publicatie, „MS”. Din cate se stie, nu e vorba de „lichidare” – ziarul va continua sa apara, dar, posibil, fara C. si patronii lui din umbra. Omeneste, intelegem situatia… delicata in care a nimerit C. – de maine-poimaine nici tu spion, nici tu ziarist, nici Voronin presedinte… Cu ce s-a ales C. in acesti ani lungi de slujire a comunistilor? Cu un nume odios, cu un pasaport moldovenesc si cu o lipsa totala de perspectiva in noua lui patrie. Pe mine omul acesta m-a jignit de nenumarate ori. Daca as aduna toate materialele in care am fost insultat si calomniat de acest individ, ar iesi un volum impunator.

Cu toate acestea, trec crestineste peste toate si nu am de gand sa cobor la nivelul lui. Au mai fost de astia – si unde sunt acum? Numele lor vor ramane scrise cu nonpareil intr-o nota la subsol din istoria jurnalismului din timpul lui Voronin. Si atat. Mi-am permis astazi sa-i acord atentie acestui C. pentru ca mi-a placut o intrebare a sa si doresc sa-i raspund. Astfel, in numarul de ieri al nefericitei publicatii, ma intreaba: „Vladimir Filat a fost trimis la studii la Iasi, in 1990, ca si Alexandru Tanase, ministrul Justitiei, sau semipoliticianul avocat Roman Mihaies, de catre fosta URSS, pentru ca atunci nu exista RM. La studii sau in misiune? Poate ne spune „sfatosul” cu ifose de roman si jurnalist Constantin Tanase, taticul ministrului Justitiei?”. Raspund cu placere, dar mai intai, o precizare.

Cei vizati au fost trimisi, chipurile, la studii in Iasi „de catre fosta URSS, pentru ca atunci nu exista RM”. Fals! Si mincinos! Nu stiu pe unde ii straluceau ochii lui C. pe atunci, in vara lui 1990, dar aici, la Chisinau, in inimile basarabenilor romani URSS nu mai exista! Ca daca ar fi existat URSS, n-ar mai fi trecut Prutul niciun tanar din Basarabia! Atunci, in vara lui 1990, m-a invitat la el premierul Mircea Druc in biroul sau din Casa Guvernulu si, dintr-un fotoliu urias din care abia se zarea, mi-a spus, patetic, cum patetice erau timpurile: Maestre, a sunat ceasul, organizati urgent comisii, selectati tinerii si trimiteti-i la carte in Romania! Astfel, nu URSS mi-a spus aceste cuvinte, ci Mircea Druc. Sunt mandru ca am participat la selectarea primului detasament de tineri basarabeni care au trecut Prutul. Prietenul meu de la Academie, Vasile Bahnaru, poate confirma acest adevar.

La intrebarea la ce i-am trimis in Romania, la studii sau in misiune, raspund la fel de sincer: si la studii, si in misiune! (In alta misiune, bineinteles, decat acea cu care a venit C. in RM.) Apropo, de ce noile autoritati nu revin la acest subiect? I-am trimis in misiunea istorica de a reinnoda capetele unei istorii fracturate in mod criminal de inaintasii actualilor patroni ai lui C. Dar misiunea principala a fost cartea. Asta le-am spus atunci: Treceti Prutul, faceti carte, intoarceti-va acasa, pentru ca Basarabia are nevoie de voi! Si, intr-adevar, asa s-a si intamplat: unii dintre acei pe care i-am petrecut la Gara in vara lui 1990, astazi au devenit deputati, ministri, premieri…

…Imi amintesc cu emotii acea zi insorita de toamna cand jumatate de Moldova cobora spre Gara, petrecandu-i in Romania pe primii studenti si liceeni. Cu emotie, dar si cu un sentiment de mandrie ca am pus si eu umarul, ca si atunci m-am aflat, ca si astazi, in alta tabara decat acea in care se afla acest C. Ma simt un om implinit, fiindca toti trei feciorii mei au facut universitatile in Romania, ca acum sunt pe langa mine, ca nu mi-e rusine de ei, ca nu am devenit un renegat, ca imi slujesc neamul si in continuare, cat ma tin puterile si mintea. Cred cu tarie ca vom scapa de molima comunista si de agentii ei patogeni, ca vom avea si noi un stat civilizat, o societate civilizata, o presa civilizata, europeana, ca se va reduce numarul javrelor care varsa balele si dejectiile lor peste oamenii normali ai acestei tari…

Sunt fericit si mandru ca in toate acestea se regaseste si se va regasi si modesta mea contributie. Cred ca aceasta a fost misiunea mea pe acest pamant. Dar care a fost misiunea lui C. pe aceste pamanturi?
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *