Timpul.md

Actualitate 17 Februarie 2015 | 07:51

Moldova-shop: avem di tăti! Inclusiv perspective pentru tinerii artiști?

Când îi spuneam mamei, cu mulți ani în urmă, că mi-ar plăcea să fac actorie, mă speria cu povești despre artiști alcoolici, care trăiesc în mizerie, incapabili să-și întrețină familia, în cazul în care o mai au.  

Îmi vorbea despre salariile deplorabile ale actorilor și dezinteresul publicului pentru artă. În 2009, 21 de studenți basarabeni și-au asumat aceste riscuri, fiind admiși la muzică, teatru sau cinematografie și media, iar, începând cu 2010, câte aproximativ 30 de studenți sunt admiși anual la aceste specializări.

Examenul de admitere, formalitate sau criteriu de excludere

Spre deosebire de alte facultăți, cele cu profil vocațional cer un examen de admitere. În unele cazuri, acesta este o formalitate, existând un singur candidat pentru locul oferit basarabenilor. Pentru Liviu Negru, student în anul 4 la Universitatea Națională de Muzică din București, secția Jazz, deși a fost singurul candidat, examenul a fost prima cântare în fața unor profesori de renume. „A fost complicat, întrucât în Moldova nu avea cine să-mi zică dacă fac bine sau nu”, își amintește el.

În alte cazuri însă, ai concurență la examenul de intrare. Dima Dimov, student în anul 3 la Universitatea de Artă si Design din Cluj-Napoca nu a prins locul la buget oferit basarabenilor, deoarece acesta i-a revenit viitoarei sale colege. Dima a decis să aplice pentru un loc la taxă. După ce a fost admis, a realizat că facultatea nu era atât de dotată tehnic pe cât e prezentat pe site. L-a ajutat faptul că avea un aparat foto personal și un laptop bun. Cel mai important lucru pe care îl oferă facultatea sunt profesorii. Ei l-au motivat de la început, oferindu-i un mediu în care să se dezvolte.

Olga Macrinici, doctorandă a Universității de Arte din Târgu-Mureș, a făcut un an de regie de teatru la Chișinău, după care a plecat la Cluj din cauza unui profesor. După ce și-a luat licența regizând spectacolul Oxigen de Ivan Vârâpaev, și-a continuat studiile cu un masterat în Scriere Dramatică la Târgu-Mureș, coordonat de Alina Nelega. Datorită ei, a decis să facă și doctoratul. „Spre deosebire de alte domenii, unde există manuale – artiștii învață cel mai mult din experiențele lor personale sau unii de la alții. Rolul unui profesor în acest caz este să te încurajeze să exprimi ceea ce simți, să-ți dea siguranța că ceea faci este bine și că e voie să și greșești”, precizează Olga.

Artă, artă, da să mănânci tot trebuie

E aproape imposibil să te întreții doar din artă, majoritatea tinerilor fac ceva pe lângă. Olga e secretar artistic la Teatrul Național din Târgu-Mureș. Deși uneori e greu și se întreabă dacă merită, după ce scrie ceva care-i place sau lucrează la un spectacol își amintește de ce a ales să facă asta.

Liviu a început să câștige bani din muzică din anul II de facultate. La început erau mini-concerte în localuri din București, iar în 2013, în componența trupei Blue Train, a luat marele premiu al Festivalului de Jazz pentru studenți de la Sibiu. A urmat Bucharest Jazz Orchestra, apoi, în vara lui 2014, a cântat în fața a 2000 de oameni pe scenă la Arcub, cel mai mare festival de jazz în aer liber din București. Deși ar vrea să cânte doar jazz, nu s-ar putea întreține așa, la moment face parte dintr-un proiect de muzică pop. „Doar cîțiva muzicieni de top din lume își permit să trăiască doar din jazz, restul au și alte joburi, de la profesor la taximetrist”, zice Liviu.

Tot în anul II de studii s-a angajat și Dima Dimov la o companie de producție video, unde a învățat să filmeze și monteze la nivel profesionist. Salariul nu depășea 300 de euro, dar a crescut mult, iar acum lucrează independent la filmări de evenimente și spoturi publicitare. „Deși veniturile sunt instabile, dacă ești bun, mai mulți află despre tine, astfel primești tot mai multe oferte. E important să te promovezi”, remarcă Dima.

Contextul care îi ține departe de Moldova

Comparativ cu mediul artistic din Moldova, se pare că lucrurile stau ceva mai bine în România, unde oamenii sunt mai curioși, mai curajoși și mai deschiși. „Asta se vede în textele care se scriu, în spectacolele care se montează, în felul în care reacționează publicul” spune Olga Macrinici. În România există o mai mare deschidere, lucru foarte important pentru un artist, mai ales unul tânăr. Și Liviu găsește publicul din România mai receptiv. „Acasă oamenii nu ar da bani pentru un bilet la concert jazz”, constată Liviu.

Totuși, tinerii nu exclud posibilitatea de a se întoarce în Moldova pentru un spectacol sau o documentare. Liviu Negru preconizează un concert la Chișinău în primăvară și e curios cum va reacționa publicul de această dată. În 2013 Olga a participat la prima ediție a festivalului Verbarium cu piesa ei de disertație, Moldovashop. Avem di tăti!, iar anul acesta și-ar dori să vină să facă un spectacol de teatru documentar. Pentru Olga a fost ciudat că, fiind în România, a scris un text despre Chișinău, iar când a venit la Chișinău a participat în calitate de invitat străin. Nici ea, nici Liviu nu vor să se întoarcă definitiv în Moldova. „La noi lucrurile încă stau foarte mult pe loc și e foarte greu să treci peste pragurile impuse de artiștii „consacrați”, ca să zic așa. Bineînțeles că trebuie să ne respectăm valorile și să nu uităm de unde am plecat, dar lumea în jurul nostru se schimbă foarte repede, iar artiștii sunt primii care vorbesc despre aceste schimbări sau, uneori, sunt chiar cei care aduc schimbarea”, spune Olga. În România e spațiu pentru mai multă libertate de gândire, fără a ți se spune tot timpul că felul în care gândești nu e bun.

De la bugetul de stat la bugetul individual pentru cultură

Expozițiile festivalurile naționale și internaționale oferă noi perspective pentru studenți. O astfel de experiență pentru Dima a fost participarea la Festivalul Internațional de Teatru din Avignon, Franța. 10 studenți de la facultatea sa, împreună cu alți 10 din Franța și Spania, au realizat un performace, unde el s-a ocupat de partea video. Acolo a stabilit relații cu tineri artiști din mai multe țări, iar pe viitor nu exclude posibilitatea unor colaborări. Și universitatea sa organizează expoziții pentru studenți, unde lucrările lor pot fi văzute de public. Cei mai mulți spectatori vin la festivalurile de scurt-metraje. În 2014, Dima a luat locul 2 la un astfel de fetival, cu un filmuleț experimental. Deși în România este un context artistic favorabil, contează să muncești individual. „Când am venit la Cluj eram varză, dar mi-am dat seama de asta foarte repede și m-am apucat de lucru” își amintește Dima.

Chiar dacă nici în România bugetul Ministerului Culturii nu e foarte mare (aproximativ 118 mln de euro în 2014, comparativ cu aproximativ 15 mln de euro in 2014 pentru Moldova), există mai multe finanțări din fonduri europene sau independente și un public care merge mai des la diferite spectacole. Din acest motiv tinerii artiști văd mai multe perspective în România.
 
Un text de: Natalia Graur și Sandru Macrinci 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus