Timpul.md

Actualitate 6 Iulie 2019 | 12:58

Ne lipsește o Lege a Diasporei

Statutul legal de emigrant nu presupune neapărat obținerea unor drepturi sau privilegii suplimentare, ci o repunere în drepturi a cetățenilor plecați la muncă în străinătate

Nu este o noutate pentru nimeni că R. Moldova, la fel, ca și alte țări din regiune, a fost supusă în ultimele două decenii și jumătate unui fenomen puternic de emigrare. Instabilitatea politică, lipsa de perspective și de orientare geopolitică clară a țării, dar, mai ales, sărăcirea continuă și din ce în ce mai profundă a populației, au „alungat” literalmente sute de mii de concetățeni de-ai noștri peste hotare. Astăzi, aceștia formează ceea ce este denumit în mod convențional (deși nu tocmai exact) „diaspora economică”. În conformitate cu estimările statistice, cel mai des vehiculate în spațiul public, exodul populației din R. Moldova este masiv (în raport cu populația inițială, înaintea declanșării acestui fenomen) dintre toate cele cunoscute în istorie, care au avut loc în regiuni aflate într-o perioadă de pace.

Portretul emigrantului moldovean

Caracterul puternic și continuu al emigrării din R. Moldova generează o realitate nouă, inedită pentru statul nostru. Este o realitate care decurge din necesitatea de a asigura un cadru de relaționare, echitabil și eficient, al diasporei cu țara de origine. Acest lucru este cu atât mai adevărat, cu cât ținem seama de un aspect esențial, şi anume că diaspora noastră este de două ori tânără. O dată tânără, în sensul că emigrarea este un fenomen recent, primele valuri apărând la mijlocul anilor ‘90 și intensificându-se de la 2000 încoace. A doua oară, diaspora este tânără în sensul literal al cuvântului, căci motivația principală a celor plecați în lumea largă a fost să-şi asigure un trai decent din punct de vedere material pentru ei și pentru familiile lor. Asta face că fenomenul emigrării a atins preponderent populația activă, aptă de muncă, cu vârsta cuprinsă între 20 și 40 de ani. Astfel, dacă ar fi să schițăm un portret-robot sumar al emigrantului moldovean, nu vom greși dacă vom spune că acesta este tânăr, angajat în câmpul muncii, face parte din prima generație de migranți din familia sa și a păstrat legături puternice cu țara de origine.

Din caracteristicile de mai sus ale diasporei (evident, trasate în mod sumar, reducționist chiar), putem desprinde un lucru esențial, pe care l-am menționat în primele rânduri ale acestui text. E vorba despre necesitatea de a construi un cadru funcțional și eficient de interacțiune a diasporei cu statul de origine. Până acum, câțiva ani, autoritățile au preferat, din lipsă de experiență și dispunând de capacități instituționale slabe, să adopte, în raport cu diaspora, o atitudine contemplativ-patriotardă. De cele mai dese ori, guvernanţii își aminteau de noi doar în context electoral și se mulțumeau să afișeze câteva dulcegării sporadice și înduioșătoare, rezumate la chemări de genul: „Veniți acasă, Patria vă așteaptă!”.

Numărul votanților din diaspora a crescut de nouă ori

Începând cu anul 2009, situația s-a schimbat într-o direcție pozitivă. Rolul diasporei în dezvoltarea țării de origine a fost luat în serios de către guvernarea proeuropeană. Au fost reformate și completate instanțele de reprezentare ale diasporei în relația cu autoritățile de stat, a fost creat un Birou pentru Relații cu Diaspora în cadrul Cancelariei de Stat, au fost puse în derulare o serie de programe (multe dintre ele dotate cu linii de finanțare), destinate revenirii emigranților și integrării acestora în țara de origine, stimulării investițiilor făcute de migranți (reveniți sau nu) în R. Moldova, susținerii activităților culturale ale membrilor diasporei în țările în care se află etc. Totodată, au fost înregistrate progrese în privința asigurării dreptului de reprezentare electorală a cetățenilor din afară, a crescut (insuficient, dar totuși considerabil) numărul birourilor de vot din afara R. Moldova, a fost permisă expedierea numărului maxim de buletine de vot posibil, conform Codului Electoral, în multe dintre birourile de vot din afară, a fost instituită procedura de înregistrare prealabilă a votanților din diasporă, au fost organizate seminare și ateliere de informare cu privire la votarea în afara țării. Toate aceste acțiuni și-au demonstrat eficacitatea și acest lucru poate fi măsurat cu ajutorul unui indicator simplu: numărul votanților din diaspora a crescut de aproape nouă ori, de la puțin peste 16 mii de alegători în alegerile parlamentare din 5 aprilie 2009 la aproape 140 de mii de votanți în turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2016. Astăzi, cadrul normativ în domeniul diasporei cuprinde câteva zeci de strategii, planuri de acțiuni, regulamente, hotărâri de guvern, elaborate și adoptate, în mare parte, începând cu 2009.

Diaspora este principalul investitor în R. Moldova

Totuși, tabloul nu este complet. Lipsește un element esențial, care ar încununa efortul depus în ultimii nouă ani în domeniul migrație, dezvoltare și diasporă - ne lipsește o Lege a Diasporei. Mai bine zis, avem nevoie de un cadru legal, cât mai complet posibil, care ar aborda o serie de probleme esențiale, legate de fenomenul emigrării masive din R. Moldova, ar institui de facto un statut al emigrantului, cu toate consecințele pozitive ce ar reieși din asta. Evident, nu este vorba de discriminare, nici măcar de „discriminare pozitivă” în favoarea membrilor diasporei, în raport cu ceilalți cetățeni ai R. Moldova. Statutul legal de emigrant nu presupune neapărat obținerea unor drepturi sau privilegii suplimentare. Conferirea unui astfel de statut va însemna practic o repunere în drepturi a cetățenilor plecați la muncă în străinătate și va avea o serie de efecte benefice. Deși sunt stabiliți la mii de kilometri de baștină, cei din diasporă și-au păstrat cetățenia R. Moldova. Prin urmare, aflarea lor în afară nu ar trebui să conducă la o diminuare a drepturilor de care se bucură. Să nu uităm și de faptul că, în ultimele două decenii, diaspora este principalul investitor în R. Moldova și că statul se menține, din punct de vedere economic, pe linia de plutire doar datorită infuziei permanente a remitențelor. A-i lipsi de drepturi pe cei care sprijină financiar statul, ai cărui cetățeni sunt, este nu doar o acțiune ilegală, dar și lipsită de orice urmă de moralitate.

Atunci când vorbim de drepturi în acest context, avem în vedere, mai întâi de toate, drepturile la participare la viața politică a statului de origine, dreptul de a alege și de a fi reprezentat în toate corpurile elective. La acest capitol, în pofida unor progrese înregistrate în ultimii ani, pe care le-am menționat mai sus, sunt încă multe de făcut: și deschiderea mai multor birouri electorale în afară, și aprovizionarea acestora cu un număr suficient de buletine de vot, și votarea timp de două zile consecutiv, și instituirea votului la distanță (prin corespondență, prin procură sau în mod electronic). Toate acestea ar spori gradul de participare al diasporei în scrutinele naționale, ceea ce ar însemna, evident, și creșterea normei de reprezentare a diasporei în legislativ până la aducerea ei în conformitate cu realitățile demografice. De fapt, acest lucru se practică în mai multe țări cu comunități emigrate importante.

Fluxul remitențelor - între o bulă de oxigen în investiții durabile

O Lege a Diasporei ar trebui să abordeze fenomenul migrației în toată complexitatea sa, inclusiv prin introducerea unor prevederi cu privire la drepturile economice ale cetățenilor stabiliți în afară. Și la acest capitol rămâne valabil același principiu pe care l-am enunțat mai sus: nu este vorba de oferirea unor gratuități sau privilegii financiare, ci mai degrabă de construirea unei relații de încredere între stat și cetățeanul emigrat.

Doar în acest mod se va ajunge la situația în care fluxul financiar al remitențelor se va transforma dintr-o bulă de oxigen necesară pentru supraviețuire în investiții durabile, care ar stimula dezvoltarea economică veritabilă a R. Moldova. Practic, o Lege a Diasporei ar stabili niște principii de bază și ar introduce claritatea de care avem nevoie pentru a soluționa problemele cu care se confruntă, în mod recurent, cetățenii din afară. Aici ne referim și la prețurile înalte ale transportului aerian, și la reglementarea transportului de pasageri și colete, și la asigurarea protecției sociale în statul de destinație, și la susținerea eficientă a activităților culturale care contribuie la păstrarea identității lingvistice și culturale, și la diminuarea costurilor pentru transferurile bănești etc. Avem o panoplie întreagă de subiecte, evocate tot mai des în ultimii ani, care își găsesc prea lent și sporadic o soluționare în contextul legal și instituțional actual. Un cadru legal coerent și comprehensiv, completat cu o serie de acte normative relevante, ar fi în măsură să răspundă provocărilor cu care se confruntă R. Moldova și cetățenii săi de oriunde, într-o lume care are tot mai puține frontiere.

Dorin Dușciac
Paris, Franța

ARHIVA
 TIMPUL
06.07.2018

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus