Actualitate

Nici măcar un pas înapoi

Moto: „Un copac, ca să crească puternic,
are nevoie să treacă printr-o iarnă aspră.
Dacă trăiește mereu într-o climă caldă și plăcută,
nu-i apar nici măcar inelele de creștere.
Așa și un popor, dacă face pași înapoi,
și uită de prăpastie, poate cădea,
ireversibil, fără să simtă…”

Suntem foarte chinuiți: prețurile la motorină și benzină cresc, facturile pentru apă și gaze sperie, salariile și pensiile au împietrit…
Suntem îndurerați: medicamentele, foarte scumpe, nu te mai ajută, doar te mângâie și te avertizează că nu mai ai mult de pășit pe iarbă verde.
Dați-vă câțiva pași înapoi și veți vedea, că sunt unii și mai amărâți, și mai chinuiți, și mai îndurerați.

Dar asta nu calmează, ci, dimpotrivă, apare întrebarea: de ce atâta lume e amărâtă, chinuită, îndurerată, tristă?

Nu conștientizăm totdeauna că, făcând câțiva pași înapoi, trebuie să verificăm, mai întâi, dacă în spate nu este vreo prăpastie! Tocmai atunci am putea să înțelegem, că autenticitatea îndoielnică a detaliilor încetează să mai fie o problemă. Și ploaia violentă, și facturile titanice, și prețurile majorate…

Ne-am trezit, așa dintr-o dată, într-un timp întors cu câțiva pași înapoi. Sper că încă n-am uitat de comuniștii lui Voronin: răi, aprigi, aroganți, corupți. Și deodată a dat peste noi o mare „fericire”: socialiștii Zinei-Carabina, ai lui Ivan și Evghenia Ceban, Bolea și B. Țârdea etc.

Am încercat să facem câțiva pași înapoi ca să o putem lua de la început, mai corect, mai hotărât. Dar n-am fost atenți la prăpastia din spatele nostru: un drum ce duce în neunde. UE e o iluzie! De fapt, oamenii toată viața trăiesc cu niște iluzii, sunt atât de puțin întortocheați sau frământați sufletește și-și duc traiul cu uluitor de multă pricepere.

România e o realitate și este foarte aproape, treci Prutul și ești în Țară. Nu e nevoie să mai dăm câțiva pași înapoi, ci, dimpotrivă, să mergem înainte, să ne amintim de înaintașii noștri, să nu uităm de Anul 1918. La urma urmei, în fiecare din noi mai trăiește un Ștefan cel Mare, un Mihai Viteazul, un Ioan Vodă cel Cumplit. Să nu facem nici un pas înapoi, căci acolo stă „de veghe” Rusia lui Putin și Rogozin, care este o prăpastie, un hău fără fund.

Încercând să fii și cu rușii, și cu Europa, ajungi exact în prăpastie, de aceea n-avem ce ne uita înapoi, cei câțiva pași, făcuți nechibzuit, ar putea fi catastrofali, am putea fi înfrânți.

Rogozin ne sperie că ne va pedepsi și o va face. Cum? Nu mai contează! Iarăși va călca în picioare fructele și legumele noastre, va vărsa vinul și coniacul, va expulza moldovenii-robi din țara lui, dar, oricum nu trebuie să ne pierdem demnitatea, căci, după cum spunea John Steinbeck „Oamenii se simt înfrânți doar atunci când stau cu capul plecat”. Nu plecați capul și nu faceți niciun pas înapoi!

Alexandra Tănase
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *