Opinii și Editoriale

Nimeni nu ne poate interzice sa visam frumos

Pierzand alegerile, comunistii, pentru a discredita Alianta liberal-democrata venita la putere, au incalecat calutul lor preferat (si verificat) – „pericolul unirii cu Romania”. Am zis intre paranteze „si verificat” fiindca partida rusofila si comunista a castigat de mai multe ori alegerile fluturand moldovenismul antiromanesc si amenintand electoratul cu „pericolul unirii cu Romania”.

Problema e daca a existat cu adevarat acest „pericol” dupa destramarea URSS. Judecand lucrurile de la inaltimea zilei de azi, nu cred ca a existat. A existat mai degraba o virtualitate. E adevarat ca, in anii ’90 ai secolului trecut, s-a constituit o miscare unionista, care opta deschis pentru „reintregirea neamului romanesc” – fostul Front Popular, care a degenerat in PPCD si s-a transformat intr-un partid antiunionist, procomunist si „statalist”. Da, a existat multa lume, care, urmand lozincile partidului lui Rosca, a contestat noul stat R. Moldova, nu-i vedeau viitorul si sperau la unirea cu Romania. Lucrurile insa au evoluat asa cum au evoluat (ne-ar cere prea mult timp si spatiu pentru a explica de ce lucrurile au evoluat astfel), dar astazi ipotetica unire a R. Moldova cu Romania nu mai exista decat ca un vis frumos. E altul contextul geopolitic, lumea (Europa) s-a reasezat astfel ca actul unirii nu este dorit. Dar nici contextul intern al R. Moldova nu este favorabil realizarii acestui vis frumos.

Cine doreste sa se documenteze de ce acest vis este irealizabil – sa citeasca articolul lui Petru Clej, publicat recent in ziarul Romania Libera. In finalul articolului, ziaristul ii roaga pe cititori „sa abandoneze din start cliseele nationaliste si acuzatiile de tip „tradator”, „agent al rusilor”, „vandut” si alte calificative de acest gen si sa discute despre Romania si Republica Moldova din anul 2009, nu despre Basarabia anului 1918. Cei care ma cunosc stiu foarte bine ca am un interes special pentru Republica Moldova, ca ma leaga multe de acele meleaguri si de oamenii de acolo. Dar aceste intrebari se refera la chestiuni foarte serioase si escamotarea lor nu ajuta nimanui: nici celor din Republica Moldova, nici celor din Romania”. Am reprodus aceasta rugaminte fiindca si la noi sunt suficienti doritori de a eticheta, si stiu ca se vor gasi suficienti „patrioti romani” care ma vor ataca pentru acest articol.

…Pastrez notitele luate la intalnirea unui grup de reprezentanti ai societatii civile din R. Moldova cu presedintele roman Traian Basescu in vara acestui an. Presedintele Basescu a tinut sa sublinieze in mod special, citez: „Romania nu are ca obiectiv imediat sau indepartat unirea R. Moldova cu Romania. Nu poti pune sa traiasca impreuna doua populatii numai de aceea ca asa vor politicienii”. Cred ca aceasta declaratie clarifica totul. Bun, veti zice, dar in R. Moldova exista un anumit numar de oameni care cred sincer ca R. Moldova se poate uni cu Romania. Da, exista. Lor nu le ramane altceva decat sa viseze frumos. Aici e problema: nimeni n-are dreptul sa le interzica sa viseze. Afirmatia nu-mi apartine, fraza a fost rostita inca in deceniul trecut de „unionistul” Iu. Rosca la o televiziune: „Nimeni n-are dreptul sa-mi interzica sa visez”. Politicienii responsabili insa opereaza cu realitati concrete si crude, si nu cu vise frumoase, din care cauza toate acuzatiile aduse acum de catre comunisti Aliantei – ca ar dori unirea R. Moldova cu Romania – sunt nesincere si demagogice.

Aceste acuzatii fac parte din arsenalul politicii lipsite de morala si de bun-simt. Comunistii au incalecat din nou aceasta martoaga, in speranta ca exista inca naivi care mai cred in „pericolul unirii”. Luni, au scos la o „conferinta de presa” o fantoma de „asociatie obsteasca” care cerea recunoasterea limbii ruse ca „a doua limba de stat”. Si vor mai scoate si alte asemenea fantome. Este clar de ce comunistii fac atata valva in legatura cu declaratia lui M. Ghimpu la postul de radio rusesc „Echo Moskvi” ca „este unionist”.

In legatura cu aceasta declaratie a lui Ghimpu si cu readucerea in dezbatere publica a problemei „pericolului unirii cu Romania”, Alianta este, de fapt, fortata sa „conserve” rezolvarea problemei identitatii ori chiar sa accepte falsurile istorice impuse de rusi si comunisti. Alianta are o sansa, dar si o datorie istorica – sa spuna, odata si odata, cine suntem si ce limba vorbim. Daca ea, de teama sa nu fie acuzata de „unionism”, va lasa problema „pentru alta data”, se va pomeni, de fapt, in bratele fantomei moldovenismului antiromanesc al lui Voronin. Or, in afara de Voronin, saracie, banditism de stat s.a.m.d., electoratul Aliantei (cel putin o buna parte a lui) a vrut si vrea sa scape si de aceasta fantoma. O fantoma care ar putea inghiti Alianta la urmatoarele alegeri. Alianta trebuie sa puna punct in aceasta chestiune, sa le spunem oamenilor adevarul ca problema unirii cu Romania nu exista, dar ca exista alt adevar – romanii si limba romana din R. Moldova si ca misiunea noii guvernari este sa restabileasca relatiile cu Romania, sa construiasca cu aceasta tara relatii cu adevarat fratesti, cu ajutorul Romaniei sa construiasca o R. Moldova democrata si civilizata.

…Iar pe cei care continua sa viseze frumos sa-i lasam sa viseze in pace.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *