Actualitate

Noi facem TIMPUL: Silvia Strătilă

După ce o cunoști pe Silvia Strătilă îți dai seama că un profesor trist poate dărui multă speranță elevilor. Ușoara melancolie a privirilor ei, deseori confundată de unii sangvinici cu supărarea, demonstrează că „mielul smerit este puternic”. Pedagog de profesie, a absolvit Facultatea de Litere a USM, Silvia Strătilă este convinsă că cea mai mare calitate pe care trebuie să o posede, în general omul, este dragostea. Acest crez dumnezeiesc i-a fost inspirat de mulți profesori – adevărați mentori de la care a învățat că în viață trebuie să ai suflet de Hamlet, chiar dacă în direcția ta se aruncă multe pietre, suficient încât să-ți faci un monument.

Una din cele mai frumoase amintiri ale sale este anul 1996 când a ajuns pentru prima dată în România, în Iașiul cu frumusețile lui medievale, la un curs de cultură și civilizație românească. Au urmat alte stagii, traininguri în Cluj, Baia Mare, Bacău, Ialomița, Sfântul Gheorghe. Aceste punți didactice, dialoguri spirituale cu colegii din România, parteneriate educaționale din Țară sau locale, le consideră oaze spirituale, creșteri profesionale, pentru că e vai de profesorul care nu-și depășește elevul.

În mai mult de două decenii de activitate pedagogică și-a învățat discipolii să-și ferească capul de frig și de prostie, a insistat, în ciuda confruntărilor etice cu elevii, ca acestora, cei mai buni prieteni, să le fie cărțile, să devină adevărați eroi ai faptelor proprii, chiar dacă adevărații eroi deranjează, să poată spune NU, când ceilalți spun DA. Apreciază omul onest, pe omul care știe să arunce spirit peste lume, pe cei care știu să-și facă meseria conștient, și crede că lumea se va mântui prin frumusețe. Are convingerea că testamentul spiritual pe care trebuie să-l moștenească și fiica Gabriela, medic-rezident, și care nu are dreptul să încalce jurământul lui Hipocrate, sunt valorile cu care-ți umpli viața, și nu câte dimensiuni atingi.

Silvia Strătilă: „Un refugiu intelectual a fost dintotdeauna jurnalismul, un sector adiacent meseriei mele. Îmi place să abordez subiecte despre problemele învățământului, în speranța că educația și în RM poate ajunge la dimensiunile școlii din Finlanda. Aici, la TIMPUL, am întâlnit o echipă minunată de seniori și tineri care cunosc bine domeniul scrisului, care reînvie în materialele lor de fiecare zi cei doi V – virtute și valoare – aproape dispăruți din societatea noastră. De la ei însușesc tinerețea fără bătrânețe a calității lucrului bine făcut care mă duce doar pe drumul în sus”.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *