Interviu

nu a deschis noi orizonturi pentru tara noastra

Ex-premierul Ion Sturza despre Guvernul Filat.

Vasile Botnaru: Atunci cand cineva din straini ma intreba daca este Vladimir Filat „omul lui Ion Sturza”, eu am spus ca nu accept aceasta terminologie, mai curand as spune ca sunt din aceeasi constelatie. Dumneavoastra cum ati raspunde la intrebarea aceasta: daca este Vladimir Filat omul lui Sturza?

Ion Sturza: Bineinteles ca este omul lui Sturza si Sturza este omul lui Filat. Din aceleasi considerente despre care ati spus dumneavoastra – noi suntem foarte aproape din punct de vedere ideologic, intelectual, din punctul de vedere al intereselor. Suntem o generatie, Filat este cu mult mai tanar decat mine, deci o generatie care am avut accesul la aceasta schimbare si am profitat de aceasta schimbare – din anii ’90 – de la un sistem la altul. Ne-am acomodat si am avut performante. In sensul acesta, noi suntem oamenii din aceeasi echipa sau din aceeasi generatie. In acelasi timp, eu vreau sa va spun ca astazi daca vorbim despre fenomenul Vlad Filat, rezultatele pe care le-a atins in viata politica i se datoreaza practic in exclusivitate lui insusi. El s-a creat singur, s-a creat ca om politic, a creat un partid. A creat o echipa, a promovat-o. In spatele lui nu sta in sensul acesta nimeni. Nici eu, nici altii. Deci este un fenomen care s-a creat pe el insusi. Asta este o valoare si un fapt care trebuie luate in consideratie si apreciate.

V. B.: Daca pornim de la aceasta relatie, ce fel de favoruri v-ati putea cere unul altuia? De exemplu, puneti mana pe receptor si ii cereti: „Fa-mi o favoare si da-mi o felie din businessul statului”. Exista asa ceva?

I. S.: Nu. Asta este exclus. Este exclus pentru ca, va spun sincer, eu nu am nevoie de nicio favoare in R. Moldova. Este foarte greu de a cupla valoarea si amploarea afacerilor mele cu interesele in R. Moldova. E ca si cum ai cupla o echipa din liga superioara, din Bundesliga, cu o echipa din liga intai de fotbal din R. Moldova. Unii pot sa striveasca pe altii. Nu, nu. Desi, bineinteles ca eu as fi vrut sa continui sa investesc in R. Moldova, sa fac ceva afaceri. Dar acum sunt prudent din simplul motiv ca stiu ca cel mai putin benefic este sa te implici in afaceri in tara ta, in satul tau, pentru ca oricum toti o sa fie nesatisfacuti. Nu, eu am alta problema in relatia mea cu Filat si cu membrii echipei: sunt prea exigent.

Eu am vrut sa iau telefonul in procesul de formare a guvernului, cand a aparut programul de guvernare si sa ii critic total. Pentru ca eu am vazut ca ei au facut un program de guvernare foarte traditionalist, ca nu au deschis noi orizonturi pentru tara noastra. Ca au lasat practic intact conceptul de dezvoltare economica ce a existat, ca structura guvernului a ramas de la Sovnarhoz.

Ca alegerea de cadre in mare masura se face intransparent si doar de catre cei patru lideri si nu de catre toti componentii Aliantei s.a.m.d. Am vrut sa fac acest lucru, dar am ezitat. Si in ultimul moment cred ca a fost o decizie corecta din partea mea, pentru ca am inteles ca si domnul prim-ministru a avut constrangeri mari in acest proces. Eu as fi vrut sa il sun pe domnul prim-ministru si sa incerc sa ii deschid un pic orizonturile, spre alt nivel de abordare a lucrurilor. Spre o reforma reala politica, spre un alt model economic, spre alte relatii externe.

Pentru ca noi am ramas de fapt, desi s-au schimbat aparent formatiunile politice, in abordarea lucrurilor am ramas cam aceiasi. Si asta ne face putin competitivi pe plan extern. Asta as face-o daca ar dori-o, bineinteles, si Vlad Filat. Dar mai ramane de vazut. Un lucru vreau sa-l spun, care este o recomandare pentru toti…

Care este marea diferenta dintre Alianta din 1999 si Alianta de astazi? Din pacate, nu este in favoarea Aliantei de astazi. Cum v-am mai spus, Alianta din 1999 a fost inainte de toate formalizata. A avut un program de activitate, a avut conducatori formali, un mecanism de activitate cu implicarea tuturor membrilor Parlamentului de la formatiunile politice respective. Nu era un club al celor patru sau al celor trei care erau atunci. Sedintele ADR erau mai ceva decat sedintele Parlamentului, cu dezbateri, opinii. Erau diferite grupuri sau comisii interne pe domenii.

Deci ADR functiona. Si la decizii participau toti membrii ADR care atunci erau membri ai Parlamentului. Cam asa functiona si Guvernul. Noi aveam un miniguvern in care erau viceprim-ministri reprezentantii formatiunilor politice, care discutam inainte de a iesi in sedinta de guvern si gaseam compromis pe toate punctele. Am incercat sa anihilam astfel frustrarile la oamenii care nu erau poate lideri de gradul intai. Erau lideri de gradul doi. Dar, va aduceti aminte, lideri de gradul doi erau Rosca, Andronic, Sturza, Mosanu, Nedelciuc. Deci, atunci functiona destul de democratic.

Acum, dupa cat eu vad, este un club al celor patru fara de niste reguli formale. Ceilalti sunt rupti de la discutii si de la decizii. Stiu unii lideri de partid care dupa alegeri nu s-au mai vazut cu colegii lor. Discuta mai degraba cu factorii externi sau cu sponsorii interni, decat cu colegii cu care au fost in campanie electorala. Daca nu se depaseste acest lucru, vor avea probleme in interiorul formatiunilor lor. Acesta este un lucru pe care trebuie sa il inteleaga la Chisinau cei din Alianta.

Dupa „Europa Libera”, 18 octombrie 2009

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *