Timpul.md

Istorie 5 Ianuarie 2021 | 10:43

O capodoperă a artei medievale românești: Portretul votiv al lui Neagoe Basarab

 

Portretul votiv al lui Neagoe Basarab, domn al Țării Românești, și al familiei sale, din biserica episcopală de la Curtea de Argeș, este o capodoperă a artei medievale românești. Pictat de Dobromir Zugravul din Târgoviște, portretul este în prezent restaurat și se află patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.

În portretul votiv, Neagoe Basarab ține chivotul bisericii împreună cu Doamna Despina Milița, însoțit de fiii și de fiicele sale; deasupra capetelor inscripții indică numele.

Domnul poartă o mantie de catifea liliachie broșată cu fir, tivită cu benzi late brodate în față, la umeri și pe poale. Croiala este de tipul granaței, cu mânecile mai puțin largi decât cele din costumul moldovenesc. În partea de jos, în dreapta, este brodat vulturul bicefal, încoronat, ca pe costumul lui Mircea cel Bătrân. Un guler lat, brodat, bogat, detașabil, îmbracă umerii. De sub mantie apar anteriul și gulerul roșu al cămășii, tivit cu perle. Manșetele și pieptul cămășii sunt brodate. Pieptănătura în bucle regulate, căzând pe umeri, pare a fi o perucă. Coroana cu cinci fleuroni este ajurată, împodobită cu aplicații de pietre prețioase colorate.

Costumele celor trei fii au aceeași croială; cel mai vârstnic, Teodosie, succesorul la tron, poartă granața, la care dispoziția benzilor brodate este mai clară decât la costumul lui Neagoe, asemănându-se cu aceea a costumelor din Moldova. Pantofi roșii cusuți cu mărgăritare. Îmbrăcămintea Doamnei Despina și a fiicelor ei este asemănătoare cu cea din icoana de la Ostrov. Despina poartă un caftan de catifea, cu bogate motive țesute cu aur, și rochie roșie. Mânecile cămășii sunt cusute cu râuri asemenea iilor țărănești de azi.



Pictura murală a fost realizată pe o tencuială suport specifică pentru pictura „a fresco”, după o tradițională și veche tehnică medievală bizantină. Stratul suport al picturii a fost realizat din mortar pe bază de var gras cu adaos de câlți și multe paie (strat numit după terminologia occidentală intonaco), strat aplicat în grosimi variabile, între 5-10 mm. Este prezent stratul de tencuială pe bază de var, paie și pleavă, al celui de al doilea strat, arriccio legat intim de primul strat, cu grosimi între 5-15 mm. Pe spatele fragmentelor extrase sunt vizibile amprentele cărămizilor zidului original, pe care a fost aplicată tencuiala de frescă. S-au folosit pentru realizarea picturii pigmenți minerali precum ocru galben, ocru roșu, ocru brun, roșu cinabru, verde de pământ, albastru smalț, albastru azurit, negru de cărbune de lemn și alb pe bază de var. De asemenea, la zonele poleite ulterior s-a folosit foiță de aur pe un adeziv de tip mixtion uleios.

Pictura este retușată culoare peste culoare. Un studiu atent dovedește că, exceptând câteva fragmente originare, în rest pictura de la Argeș a suferit trei repictări în etape diverse din secolul trecut.

Frescele lui Dobromir au fost scoase din pereții bisericii

În a doua jumătate a secolului al XIX-lea biserica mânăstirii de la Curtea de Argeș se afla într-un stadiu de degradare ce impunea o urgentă recondiționare, fapt conștientizat de autoritățile române. Abia în 1875 au început lucrările de restaurare la exteriorul bisericii, care s-a întins pe cinci ani, până în 1880, după care s-a trecut la interior.

Frescele de secol XVI ale lui Dobromir au fost scoase de pe pereți, câteva fiind duse la Muzeul Național de Antichități din București. După transformarea Secției Ecleziastice a Muzeului de Antichități în Muzeul de Artă Religioasă (1935), frescele vor fi transferate în sediul acestuia, din Palatul Kretzulescu, iar din 1953 vor face parte din galeria de artă religioasă veche a Muzeului Național de Artă, înființat în 1950 în clădirea fostului palat regal.  

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus