În perioada de tristă amintire (începutul anilor ’70) când s-a declanşat teroarea comunistă la Politehnică am luat apărarea mai multor tineri colegi de la facultate învinuiţi de naţionalism, fapt pentru care cât pe ce să-mi pierd postul la catedră (a se vedea articolul în LA din 03.10.2011 „Teroarea comunistă la Politehnică acum 40 de ani”). Au fost vremuri bune şi mai puţin bune până în anul 1990, când predarea tuturor disciplinelor era în limba rusă. Norocul nostru a fost că trecerea la predarea în limba română a coincis cu marele eveniment din Ţară – răsturnarea regimului ceauşist.
Eu împreună cu alţi colegi de-ai mei am luat imediat legătura cu colegii de la catedra similară a Universităţii Tehnice „Gh. Asachi” din Iaşi şi colaborarea s-a declanşat pe diverse direcţii: stagii, editare de manuale în comun, participare la conferinţe ştiinţifice etc.
Am pus mari speranţe în dezvoltarea catedrei după ’90 încoace. În primul rând, am scăpat de acei profesori şovini de limba rusă care, derutaţi, au plecat care încotro. În decurs de trei ani au fost demişi doi şefi de catedră care nu făceau faţă noii situaţii.
În 1993 s-a creat o situaţie că nimeni de la catedră nu putea să suplinească această funcţie. La propunerea mea rectorul l-a transferat de la altă catedră şi l-a învestit în funcţie pe A. Toca.
Am mizat mult pe activitatea acestuia, dar am rămas dezamăgiţi. Toate propunerile noastre de îmbunătățire a situației la catedră, de creştere a imaginii catedrei, de perfecționare a mai multor activități date anterior uitării etc. nu au fost luate în seamă.
În luna mai 2004, după mai bine de 10 ani, consumați de Toca ca şef de catedră, am rugat să fie convocată o şedinţă, la care mi-am exprimat toate durerile, concluzionând că activitatea destructivă a lui Toca nu este demnă pentru un şef de catedră.
Cu părere de rău, ceea ce s-a discutat la catedră nu a fost adus la cunoștință rectorului de către decan, iar Toca a avut tupeul, peste patru luni, să-şi înainteze candidatura la postul vacant de decan. Despre cum a fost învestit ca decan şi despre escrocheriile, delapidările şi abuzurile în serviciu ale lui Toca pe parcursul a peste opt ani, voi reveni ulterior cu amănunte în alt articol, deoarece ele cad sub incidența organelor de drept.
Şi acum să facem o succintă analiză a parametrilor principali din activitatea acestei catedre.
1. Cadrele didactice ca un parametru principal. Aici e un adevărat dezastru: de la ’80 încoace niciun cadru didactic nu şi-a susținut teza de doctor în tehnică. Teoretic, la catedră anual figurează doctoranzi, conducători fiind Toca şi actualul şef de catedră S. Mazuru, dar niciunul din ei nu a prezentat referatele necesare anuale pentru atestare. În sarcina didactică fictivii conducători îşi introduc permanent sute de ore pentru această activitate.
Am rugat nu o dată, la şedinţele catedrei, să fie selectaţi absolvenţi ai catedrei şi să fie trimişi la catedra similară din Iaşi, unde, anual, susţin tezele 5-6 doctoranzi, deci acolo este un potenţial major. Anual sunt selectaţi absolvenţi pentru activitatea didactică la catedră. E o tendinţă bună de întinerire a cadrelor didactice. Dar deodată li se încredinţează funcţia de lectori universitari, fără de a trece etapa de asistent, li se încredinţează câte 2-3 cursuri teoretice la anii universitari superiori. Peste un an-doi se dezamăgesc şi părăsesc catedra.
Câțiva ani în urmă, după 13 ani de studii la secția învățământ cu frecvența redusă, o femeie a fost admisă ca lector universitar, iar mai apoi ca lector superior. E un fel de bătaie de joc, nu altceva.
2. În loc să dezvoltăm specialitatea de bază – tehnologia construcţiilor de maşini şi în continuare, la studiile de masterat să fie introduse nişte discipline de specializare pe domenii mai concrete, la catedră se inventează noi specialităţi. Din lipsa cadrelor didactice, unele cursuri nu s-au predat, iar studenţii au fost atestaţi fără examene.
3. Copiatul proiectelor de curs, de licenţă a devenit o normă. La catedră s-a creat baza de date a proiectelor de licenţă, de la an la an sunt copiate şi date drept originale.
4. De ani buni la catedră a prins rădăcini luarea de mită. Nu o dată am atras atenţia colegilor la şedinţele de catedră, nominalizând persoanele care îşi permit acest lucru ruşinos, subminând astfel imaginea catedrei. Dar degeaba, nu s-au luat niciun fel de măsuri.
5. Şeful catedrei S. Mazuru îşi permite prea des să vină la serviciu în stare de ebrietate, având şi obiceiul să discute aprig cu studenţii într-o astfel de stare. În toamna anului trecut s-a creat o situaţie ieşită din comun. Într-o zi, conform avizului, urma ca S. Mazuru să prezinte în faţa comisiei intercatedrale a facultăţii un referat de finalizare a tezei de doctor habilitat. Mazuru s-a prezentat în faţa colegilor săi într-o stare de ebrietate avansată. Rectorul a fost nevoit să anuleze şedinţa.
6. Colaborarea cu colegii din România, care ne-ar fi ajutat în rezolvarea multor probleme, este ignorată de decan şi şef-catedră complet, au o ură şi dispreţ faţă de ei.
Lacunele care au condus la decadenţa catedrei sunt foarte multe. Cele relatate de mine sunt scrise în culori roz, adevărul e că culorile sunt cu adevărat negre. Am încercat de mai multe ori să atrag atenţia în primul rând prim-prorectorului P. Todos. Nici la un demers sau notă de serviciu nu am primit răspuns.
Pentru a salva specialitatea „Tehnologia construcţiei de maşini”, ca una dintre cele mai principale în dezvoltarea economiei naţionale, este necesar de a comasa catedra în cauză cu Catedra maşini şi sisteme de producţie, unde este şef de catedră prof. univ., dr. hab. P. Stoicev – un savant cu renume, exigent şi cu un colectiv de colaboratori care face faţă cerinţelor prezentului şi viitorului ingineriei mecanice.
Al. Marin,
conf., dr. ing.,
Doctor Honoris Causa
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
