O ţară bătrână şi săracă

Conform scenariului pesimist, scăderea esenţială a numărului populaţiei se va înregistra, în special, după anul 2026. Numărul de născuţi în 2025 va constitui 26,8 mii, iar către anul 2050 se va micşora până la 17,3 mii. Doar în cazul creşterii fertilităţii până la 1,8 copii per femeie de vârstă fertilă (scenariul optimist) vom putea atinge numărul de 29,4 mii nou-născuţi vii către 2050. Olga Gagauz susţine că, în paralel cu scăderea natalităţii, se va aprofunda procesul de îmbătrânire demografică a populaţiei. Declinul natalităţii şi menţinerea acesteia la un nivel scăzut va determina şi evoluţia populaţiei de vârstă şcolară. Dacă în 2008 populaţia de vârstă preşcolară, şcolară şi universitară constituia 1113,9 mii persoane, atunci către anul 2015 numărul acestora se va micşora până la 891,3 mii, în 2020 – 803,2 mii, 2030 – 707,8, iar către 2050 – 468,2. Reducerea în jumătate a populaţiei de vârstă şcolară va influenţa întregul sistem educaţional, având implicaţii puternice asupra vieţii sociale şi economice.

Constantin Matei, doctor habilitat, profesor universitar, susţine că situaţia demografică prin care trece R. Moldova la etapa actuală a fost caracteristică statelor Europei Occidentale încă la mijlocul sec. XX. „Adică, suntem în întârziere cu 50-70 de ani faţă de ţările dezvoltate”, susţine profesorul universitar.

Pe parcursul a 40 de ani, R. Moldova a cunoscut o creştere intensă a efectivului populaţiei. În perioada 1950-1990 numărul populaţiei a crescut de la 2290 mii la 4362 mii de locuitori, adică aproape s-a dublat. Primele semne de declin demografic s-au înregistrat încă în 1994 şi, deocamdată, nu s-a observat o ameliorare a situaţiei. În anii ’90, în R. Moldova se năşteau anual peste 70 mii de copii. Însă natalitatea s-a redus brusc, ajungând în anul 1994 la doar 40 mii de copii născuţi. Până la ora actuală nu s-au observat schimbări esenţiale pe segmentul natalităţii. De exemplu, în anii ’90 populaţia tânără alcătuia circa 20%, astăzi ea nu depăşeşte 16%. Astfel, începând cu anul 2011, se va înregistra o scădere drastică a populaţiei apte de muncă şi o creştere semnificativă a numărului pensionarilor”, constată Constantin Matei. Declinul demografic este o problemă extrem de gravă şi din punct de vedere economic. „Dacă astăzi avem aproximativ 700 mii de pensionari, către 2015 vom avea în jur de un milion. Statul trebuie să se pregătească, inclusiv financiar. Statele europene mai întâi au devenit bogate şi apoi au îmbătrânit. La noi e invers. R. Moldova a devenit bătrână fiind deja săracă. Experienţa statelor europene ne arată că restabilirea fonului reproductiv practic este imposibilă”, susţine Constantin Matei.

Referindu-se la speranţa de viaţă, Olga Penina, cercetător ştiinţific la IIEŞP, susţine că aceasta reprezintă unul dintre cei mai importanţi indicatori demografici, care caracterizează nivelul mortalităţii în rândul populaţiei. „În R. Moldova, pe parcursul anilor 1965-2008, speranţa de viaţă la naştere pentru bărbaţi s-a micşorat cu 1,2 ani (de la 66,6 ani în 1965 la 65,3 ani în 2008), în timp ce pentru femei a crescut cu doar 1,6 ani (de la 71,5 ani în 1965 la 73,1 în 2008). În aceeaşi perioadă, în Franţa speranţa de viaţă pentru bărbaţi a crescut cu 10,1 ani şi pentru femei cu 9,7 ani”, susţine Olga Penina.

În R. Moldova rata totală de fertilitate înregistrată în ultimii ani este de 1,2-1,27 copii per femeie. Cea mai scăzută natalitate se înregistrează la Chişinău, unde, în ultimii cinci ani, rata de fertilitate se menţine sub 1,0 copii. Mariana Buciuceanu-Vrabie, doctor în sociologie, susţine că lipsa banilor şi a spaţiului locativ descurajează naşterea copiilor.

În scurt timp, discrepanţa între situaţia demografică şi sistemul social se va face simţită pe piaţa muncii, unde forţa de muncă va scădea dramatic din cauza emigraţiei şi a numărului mic de tineri; în sistemul de sănătate, unde numărul din ce în ce mai mare de vârstnici va cere servicii medicale specifice, geriatrice, pe care sistemul nostru nu este pregătit să le ofere. Exemplele pot continua şi ele nu sunt decât cele mai evidente consecinţe ale schimbărilor demografice din R. Moldova: scăderea şi îmbătrânirea populaţiei.

Am prezentat doar câteva exemple ce ne vorbesc despre criza demografică şi efectul acesteia în dezvoltarea de mai departe a R. Moldova. Important e ca aceste probleme să fie conştientizate de fiecare cetăţean, indiferent dacă are sau nu putere decizională. Căci oricine îşi doreşte ca şi copiii, şi nepoţii, şi strănepoţii săi să trăiască într-un stat dezvoltat.