De câțiva ani, se perindă prin fața ecranelor un tip sătul și sățios. Uneori organizează ieșiri în stradă, în piață sau oriunde, pentru a nu fi uitat. Dar în zadar își face omul zile negre, pentru că el oricum nu poate fi uitat.
Fiecare cetățean conștient, care citește și se informează din diferite surse, nu poate uita cum ofensivul Andrei Năstase sărea la bătaie la polițiștii care păzeau ordinea publică sau se avânta spre vreun geam, pe care nu-l strica, doar făcea teatru, căci e jurist de profesie și știa ce-l așteaptă… Prin gesturile sale, de multe ori necugetate, el chema oamenii cu adevărat chinuiți să atace orice și pe oricine. Fiind un șmecher mare, care doar se preface că ar fi luptător, el îi împinge sub foc pe alții. Distrugeți și sfărâmați, că, dacă vin eu la putere, voi reconstrui totul și va fi mult mai frumos – așa se pare că gândește acest om. Visul lui Andrei Ofensivul este să ajungă sus și să-l aibă alături pe Vasile (tot ofensiv, dar invizibil), pentru ca ambii să ne fericească și să ne construiască vile luxoase la Chișinău și câte una în Germania, adică în Uniunea Europeană.
Mai nou, Andrei Ofensivul vrea să-l alegem primar general al Capitalei. Atunci ar putea să asfalteze strada, pe care își are casă. Spre marele său nenoroc, însă, el știe că niciodată nu va conduce orașul, căci chișinăuienii au nevoie de un om echilibrat și cinstit, nu de un bătăuș și un mincinos. Memoria colectivă e scurtă și iertătoare, dar n-am uitat cum el vocifera de la tribune că nu va face partid din mișcarea sa civică. Dar imediat ce a văzut că bieții oameni au început să-l susțină, a zdrobit cât ai zice pește un partid.
Cine astăzi îl susține pe Andrei Ofensivul? Nu comentez, că nu merită, dar atrag atenția cetățenilor, îndeosebi a celor din capitală, că ar trebui să fie atenți, fiindcă, de vine Andrei în fruntea Primăriei, s-a zis cu liniștea și echilibrul. Când se va supăra de lipsă de dragoste și putere absolută, de pildă, el ar putea sări la bătaie la toți. Da, avem în față un veritabil luptător, dar numai cu pumnii, nu cu ideile. Este un fel de Nae Cațavencu, care vrea orice fel de putere și cu orice preț, dar n-are idee ce va face cu ea. Să fim atenți la acest om, care țipă zi și noapte: „Trădare!
Trădare…, dar să știm și noi…!”. S-a gândit el până acum la interesele statului sau la sărăcia noastră? A avut până deunăzi idei geniale de salvare a țării? Nu am văzut. Cine a știut de existența lui până mai ieri? Nimeni. Pentru că el a muncit până în prezent doar pentru sine și n-a făcut nimic pentru popor. Dacă sponsorii săi s-ar fi împăcat cu guvernarea actuală, tind să cred că, cel mai probabil, Andrei Ofensivul ar fi fost și astăzi un ilustru anonim. Dar lucrurile stau altfel și de aceea el suferă cumplit. Pentru a-și tempera tristețea, el își imaginează că iese pe baricade și moldovenii văd în el un al doilea Mesia, dar, când se trezește din vis, e la fel de singur. De aia se enervează și mai cumplit, și atunci țipă și ridică pumnii. Ce să-i faci celui, care vrea să se facă văzut, dar nimeni nu-l ia în seamă? Corect, să-l ocolești. Și să-l lași să se transforme de unul singur nu în al doilea Mesia, dar în al doilea Dodon, care la fel strigă și sperie lumea, chiar dacă știe că nu poate face nimic… Cel puțin, la protestele pe care le organizau împreună acum câțiva ani, am văzut că cei doi sunt foarte compatibili.
De ce m-am legat de Andrei Ofensivul? Știu că la asta se gândesc acum unii dintre scumpii mei cititori. Ca cetățeancă onestă al acestui pământ, vă răspund cu versurile lui Adrian Păunescu:
„Mereu voi suferi de-o boală grea,
Simțindu-mi conștiința vinovată,
Că nu e totul bine-n țara mea”.
Alexandra Tănase
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
