Actualitate

Omul lor in tabara noastra?

(sau cum cadrele rosii se vopsesc peste noapte in verde)

Stimate dle Constantin Tanase,
Urmaresc atent editorialele Dvs., pe care le gasesc „la zi”. Si nu doar pentru faptul ca puneti in discutie probleme stringente ale societatii, demonstrand constant calitatea de „caine de paza al societatii”. Dar, mai intai cateva precizari.
Am citit editorialul Dvs. din 23 octombrie a.c. „Alianta amenintata din interior” in care avertizati Alianta pentru Integrare Europeana despre pericolul pastrarii in continuare a „fostelor cadre rosii”.

Interesante sugestii am gasit in scrisoarea deschisa adresata dlui Constantin Cheianu la 26 octombrie (in urma „Intrebarilor…” acestuia din numarul din 23 octombrie), in care Cheianu punea in discutie cum „ai nostri” se poarta dupa venirea la putere, iar Dvs. dezvoltati ideile colegului, cum, odata ajunsi la putere, la „ai nostri” „li se modifica radical optica, vad lucrurile in dimensiuni diferite” etc.

Sper ca nu am obosit cititorul cu aceste precizari, dar in cazul despre care vreau sa Va relatez, „al nostru” e fostul „al lor” si actualmente face parte din echipa „ai nostri”, dar actiunile lui raman tot „ale lor”.  Asadar, inca pe vremea guvernarii comuniste, Institutul „Georg Eckert” din Braunschweig, Germania, la solicitarea guvernarii moldovenesti, a expertizat manualele de istorie din R. Moldova (manuscrisele de istorie integrata, atat de mult promovata de guvernarea comunista).

Recenziile, venite inca in primavara anului 2006, doua la numar, au fost descalificatoare: manualele nu sunt logic structurate, textele cu greseli, contradictii, caracter enciclopedic, sursele reflecta opinii unilaterale, unele in stilul interpretarilor marxiste, intrebarile nu stimuleaza gandirea critica, imaginile nu reprezinta surse, ci doar simple ilustratii etc.
Principiul multiperspectivitatii, care a fost pe larg speculat de catre promotorii noului curs, nu a fost atestat de catre experti in noile manuale.

In aceasta ordine de idei, expertii internationali au recomandat autorilor sa regandeasca structura manualelor, sa restructureze narativele dintr-o perspectiva mai deschisa, sa asigure un limbaj accesibil, sa asigure conexiunea intre textul de baza cu sarcinile didactice etc. Cu toate acestea, guvernarea comunista a tiparit manualele asa cum le-au conceput autorii, le-a introdus abuziv in scoala, tainuind recenziile de comunitatea istorica.

Cunoscand existenta acestor expertize, istoricul Sergiu Musteata a solicitat inca pe vremea guvernarii comuniste sa se faca publice rapoartele expertilor europeni, inclusiv prin punerea lor la dispozitia petitionarului. Asa cum era de asteptat, Ministerul Educatiei nici nu i-a raspuns solicitantului. Istoricul s-a vazut nevoit sa atace ministerul in judecata pentru ca i-a ingradit accesul la informatie.

Intre timp, au venit la putere „ai nostri”, eram la finele lunii septembrie. Credeti oare ca ministerul si-a cerut scuze, punandu-i la dispozitie istoricului expertizele? Nicidecum, caci, din acel moment, lucrurile au luat o alta turnura. La prima sedinta de judecata, reprezentantul ministerului nu s-a prezentat. Instanta a numit un alt termen, expediind ministerului citatia respectiva. Intre timp, S. Musteata a fost invitat la minister pentru a purta discutii cu un mare functionar, in vederea incheierii unei tranzactii amiabile si retragerea cererii. „Nici o problema. Imi puneti la dispozitie expertizele si eu imi retrag cererea”, a raspuns Musteata. Atata a fost.

La zece zile de la instalarea guvernarii democratice, la 5 octombrie, Ministerul Educatiei (cititi Guvernul Filat) a fost condamnat de Curtea de Apel Chisinau pentru ingradirea accesului la informatie. Demnitarul care a facut posibila condamnarea (nu l-a mai sunat pe S. Musteata, expertizele nu i le-a dat, nici la judecata nu s-a prezentat pentru incheierea unei tranzactii amiabile), care se face direct vinovat de aceasta „performanta a noii guvernari”, actualmente este „de-al nostru”, venit din „ai lor”, detine o functie importanta in cadrul Ministerului Educatiei si se numeste Valentin Crudu. Nume cunoscut, nu e asa?

Va mai aduceti aminte, probabil, despre pledoariile acestuia in parlament privind necesitatea, oportunitatea, multiperspectivitatea etc. introducerii istoriei integrate in scoala. Iar ministrul Leonid Bujor, recent, la un post de radio, a declarat ca in persoana lui V. Crudu (a avut in vedere functia de viceministru al Educatiei, detinuta de acesta pe timpul guvernarii comuniste) a avut un sprijin si un om de incredere si „cazul Crudu este inchis”.

Sa inteleg ca, pe vremea guvernarii comuniste, V. Crudu era „omul nostru” in tabara lor? Daca a fost astfel (naivul de mine, nu am priceput!), cele descrise mai sus arata ca, actualmente, nu prea seamana ca V. Crudu sa fie „omul nostru” in „tabara noastra”?

Inchei cu constatarea Dvs. din acel articol din 23 octombrie: „Crede oare cineva ca in Moldova se poate schimba ceva, daca in structurile statului, la toate nivelurile, vor fi pastrate fostele cadre rosii, vopsite peste noapte in verde? Eu unul nu cred”.
Nici eu nu cred, dle Constantin Tanase. Acesti „ai nostri”, „vopsiti peste noapte in verde”, vor boicota orice initiativa a guvernarii democratice. Exemplul de mai sus nu va fi singurul. Iar la capitolul acces la informatie Ministerul Educatiei (cititi Guvernul Filat) a pasit cu stangul, din cauza „omului nostru”.

Cu profund respect,
dr. in drept Mihai Tasca

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *