Timpul.md

CSI / Rusia 3 Martie 2020 | 10:31

Operațiunea de capturarea a lui Igor Smirnov: „Destinul Moldovei este să se unească cu România”

A fost reținut pentru „dezmembrarea teritorială intenţionată a R. Moldova”, însă o lună mai târziu a fost eliberat, iar cele peste 30 de volume din dosarul penal intentat pe numele său și-au pierdut urma. Chiar și așa, spun cei care l-au arestat și l-au anchetat pe Igor Smirnov, fostul lider separatist nistrean, acesta este pasibili de răspundere penală pentru încercarea de a dezmembra teritoriul R. Moldova. Același tratament trebuie să-i fie aplicat și actualului „prezident” al așa-zisei republici nistrene, Evghenii Șevciuk. 

„Atunci când a fost arestat la Kiev, toți cei din gașca lui, activiști din Tiraspol, Dubăsari, Bender, au început să se împrăștie, să fugă din Moldova ca niște șobolani. După ce a fost Igor Smirnov, era foarte confuz și primul lucru care ne-a întrebat după arest a fost: ce se va întâmpla cu el. Nimeni nu știa cum se vor termina lucrurile, dar am rămas șocat să aflu că după ce ne-am pus viețile în pericol pentru a-l captura, a fost eliberat la scurt timp și a rămas nepedepsit până astăzi”, remarcă colonelul în rezervă Chiril Panteleev, pe atunci locotenent colonel de poliție în cadrul MAI, cel care coordonat operațiunea de arestare a lui Igor Smirnov.

Misiunea de reținere a demarat la 27 august

În dimineața zilei de 27 august 1991, când în Chișinău trebuia să aibă loc Marea Adunare Națională și să fie proclamată Independența R. Moldova, colonelul Panteleev a fost chemat de urgență la ministrul Costaș. „Era și ziua mea de naștere. Habar nu aveam ce se va întâmpla. La ora 10, de la gardă m-au sunat și mi-au zis să mă prezint imediat la ministrul Costaș. În biroul lui se mai afla lucrătorul de la procuratură, Pavel Lutenco. Acolo dumnealui mi-a dat ordonanța de arest în care era scris că Smirnov a săvârșit crima prevăzută de art. 67 Cod Penal de atunci, a întreprins acțiuni de dezmembrare a teritoriului R. Moldova pentru ce trebuie să fie arestat. La acel moment, MAI avea informații că Smirnov este plecat la Kiev ca să ceară de la conducerea Ucrainei ca Transnistria să fie primită în componența acesteia ca o republică autonomă separată. Ca să nu atrag atenția mi-am luat doi carabinieri înarmați, mi-am luat și eu arma din dotare, ne-am urcat în mașină și am plecat în Kiev să-l căutăm”, își amintește colonelul Chiril Panteleev.

Pentru că echipa operativă nu știa unde se ascunde fostul lider nistrean, locotenent- colonelul a apelat la ministrul de Interne al Ucrainei. „Și-n Ucraina atunci erau tulburări în masă. Pe ministru nu l-am găsit, am dat peste prim-viceministrul, general-locotenentul Berdov, care-mi spune: „Fiule, cară-te acasă, că altfel te arestăm”. Am mai avut tentative să le cer ajutorul, dar n-au vrut să mă ajute”, povestește colonelul, subliniind faptul că ulterior, din această cauză, autoritățile ucrainene au intentat un dosar penal pe numele lui și a fost persecutat el și familia lui și a fost pus sub urmărire penală de către Procuratura Generală a Ucrainei.

Smirnov se ascundea la Kiev sub alt nume

În paralel, a demarat lucrul operativ de depistare a lui Smirnov. Astfel s-a luat legătura cu oamenii din Servicii Secrete ale Ucrainei „pe care i-am convins că acest Smirnov este un terorist care vrea să ajungă la președintele Kravciuc, are intenții rele, fiind periculos și pentru Ucraina”, subliniază colonelul Panteleev. Astfel, l-au identificat pe Smirnov în hotelul „Ucraina”, unde era cazat sub alt nume – Volînski, și că avea pază de corp nu mai puțin de 7-8 oameni, iar „la el veneau unii deputați ai sovietului suprem al Ucrainei care-l consultau și-l pregăteau pentru întâlnirea cu președintele Kravciuc, întâlnire care trebuia să aibă loc a doua zi după ce a fost depistat de polițiștii moldoveni.

„Am văzut că-i multă zarvă, am făcut legătura cu generalul Costaș și am cerut să-mi trimită grupa de reținere, mai ales că eu deja eram în vizorul autorităților ucrainene. După sosirea acesteia, am convenit cum va decurge operațiunea de reținere. S-a decis înscenarea apelului de la administrația ucraineană, și când a ieșit din hotel, a fost reținut. La reținere s-au tras câteva focuri de armă în aer. Și ca să mă asigur că nu se vor lua pe urmele lor, am mai stat la Kiev câteva ore, timp în care am fost urmărit de autoritățile ucrainene. Între timp, la Kiev a demarat operațiunea „Lacătul”, când a fost dat ordin să fie închise drumurile de ieșire din oraș. Noi, însă, am reușit să schimbăm numerele moldovenești pe cele ucrainene. Ulterior, Smirnov a fost transportat pe alt traseu, pe la Soroca, la Chișinău, și închis în izolatorul poliției orășenești”, povestește colonelul Chiril Panteleev.

Oficial, Moscova susținea arestarea lui Smirnov

Cel care a pregătit ordinul de arest, iar ulterior a instrumentat cazul lui Smirnov, până la eliberare, era fostul anchetator pe cazuri excepționale din cadrul Procuraturii R. Moldova, Pavel Lutenco. El menționează că procesul penal de atunci a fost intentat nu doar împotriva lui Smirnov, dar împotriva tuturor activiștilor separatiști din Tiraspol. În dosar figurau și alte nume precum Popov, Maracuță, Porojan, Pologov –principalii activiști pentru separarea Tiraspolului. Mai mult, paralel cu factorii de decizie din Tiraspol, în cadrul altui dosar, au fost arestați și liderii din Găgăuzia.

„Era o perioadă foarte complicată. Noi de facto și de iure atunci încă eram în componența URSS și toate structurile statale se supuneau direct Moscovei și fiecare acțiune, inclusiv dosarul lui Smirnov, trebuia coordonat cu Moscova. Dar, cel puțin oficial, n-am avut impedimente, într-adevăr a fost încălcată legea, acțiunile persoanelor în cauză erau îndreptate spre dezmembrarea teritorială a țării și atunci n-a zis nimeni din procuratura uniunii că-i intentat dosar ilegal. Deși era o împotrivire din partea anumitor cercuri din Moscova și Tiraspol care susțineau acțiunile lui Smirnov, făceau greve, blocau șinele de tren, poziția oficială a structurilor statale a URSS era că Smirnov trebuie să fie tras la răspundere”, povestește fostul anchetator, Pavel Lutenco.

Smirnov, confuz și speriat

Cu toate acestea, își amintește Chiril Panteleev, „imediat ce a fost emisă ordonanța de arestare a lui Smirnov, Moscova l-a informat, iar el, împreună cu soția a fugit la Kiev și nu avea intenția să se întoarcă degrabă. Mai mult, când am fost la viceministrul Berdov, mi-a zis: „Fiule, Tiraspolul este pământ ucrainean și noi vouă nu vi-l cedăm”.

După arest, Igor Smirnov a fost transferat la penitenciarul nr. 3 unde a stat până la eliberare. „El era derutat, se afla acolo ca un deținut de rând, stătea cu capul plecat și întotdeauna întreba cu ce o să se termine totul. Printre altele, această întrebare și-o puneau toți, nu doar Smirnov”, remarcă Pavel Lutenco. Potrivit lui, Smirnov a căutat sprijin nu atât în cercurile moscovite, cât în cercurile de la Kiev. Cât s-a aflat la Kiev, a obținut un permis special în arhiva națională a Ucrainei cu scopul de a ridica documentele privind proclamarea Republicii Autonome Sovietice Socialiste Moldovenești în cadrul Ucrainei. Ei voiau să pună la baza Transnistriei decizia despre proclamarea RASSM, iar mai târziu Moscova a început deschis să susțină separatiștii.

Unirea cu România, destinul Moldovei

„A stat închis mai mult de-o lună. Cum își motiva acțiunile? Mi-amintesc o declarație de-a lui: „Tovarăș anchetator, destinul Moldovei este să se unească cu România. Voi aveți aceeași cultură, aceeași istorie, vorbiți aceeași limbă. Vă este predestinat să vă uniți cu România și alt drum nu există pentru voi dacă Uniunea Sovietică se prăbușește. Dar cu ce se va alege Transnistria din aceasta? N-are nimic în comun ținutul transnistrean cu România”. Se vede că l-au înarmat cu argumente, pentru că el nefiind din zonă era departe de istorie, el nu știa nimic despre regiunea asta când a venit din Nijnii Taghil în Moldova”, explică Pavel Lutenco. El remarcă faptul că în paralel se lucra și cu alți activiști. Pologov - președintele comitetului executiv din Bender, la fel a fost arestat. „Eu l-am interogat tot în acest dosar. El tot era derutat, nu știa ce o să se întâmple mai departe cu el”, spune Pavel Lutenco, după care adaugă: „Dar după o lună și un pic noi am fost nevoiți să-l eliberăm pe Smirnov. Presiuni se exercita asupra conducerii țării. A sosit în Moldova un grup de deputați ruși care aveau o petiție, prin care cereau conducerii „să găsească o posibilitate” de a-i schimba măsura de reprimare lui Smirnov întru ameliorarea situației. În acest timp erauu deja grupuri de activiști în frunte cu Andreeva, care au început să blocheze căile ferate. Deputații ruși au spus că ei vor ameliora situația în Tiraspol și în regiune, dacă se va găsi posibilitatea de a-i schimba măsura de reprimare”, afirmă Pavel Lutenco.

În căutarea dosarului dispărut

Potrivit lui, anchetarea a continuat pentru determinarea acțiunilor de dezmembrare a teritoriului. „Pe urmă eu m-am ocupat de alte dosare, iar acesta a rămas în secție. Anul trecut am aflat cu stupoare că dosarul a dispărut”, subliniază fostul anchetator pe cazul dat. Același lucru susține și colonelul Panteleev, care s-a adresat la Procuratură să vadă dosarul lui Smirnov. „Mi-au zis procurorii: Chiril, nici urmă de dosar nu e și nimeni nu știe cum a dispărut. Dar în arhivă ar trebui să fie registrul, să scrie cui i s-a dat dosarul, cine l-a luat. Chipurile că l-a luat cineva din Securitate și a dispărut. Ori au vândut dosarul, ori l-au nimicit. Dar crima de dezmembrare a teritoriului nu are termen de prescripție. Până în ziua de astăzi republica este dezmembrată, și Șevciuk continuă politica lui Smirnov”, afirmă Panteleev.

Cei doi, Pavel Lutenco și Chiril Panteleev, își exprimă nedumerirea, cum este posibil ca un dosar format din peste 30 de volume să dispară fără ca cineva să știe ce s-a întâmplat. „Dosarul nu era dintr-o pagină, era extrem de voluminos, peste 30 de volume. Toate probele lor de a căuta sprijin la Kiev ca ei să-i susțină, erau în dosar. Din câte am înțeles, din tot dosarul a rămas doar o informație din Penitenciarul nr.3 că el s-a aflat în detenție acolo. În afară de dosarul penal propriu-zis, conform procedurii, atunci era și un dosar de supraveghere, unde se anexau cele mai importante acte procesuale. Și acea ordonanță cu privire la aplicarea măsurii de arest în privința lui Smirnov… am înțeles că și acesta a dispărut”, se arată nedumerit anchetatorul Lutenco.

Despre incompetența autorităților

Mai mult, cu doi ani și ceva în urmă jurnalistul-cercetător Gheorghe Mârzenco a făcut și el tentativa de a găsi dosarul lui Smirnov la Procuratura Generală. „Am găsit altele, dar pentru dosarul lui Smirnov ne-au răspuns că nu există”, spune Mârzenco. El a fost și singurul jurnalist care a obținut o întrevedere cu Smirnov, pentru a stabili un eventual interviu, atunci când acela se afla în penitenciar.

„Eu l-am vizitat pe Smirnov împreună cu Pavel Lutenco la penitenciar. Când am intrat în celulă, el arăta foarte derutat, cu capul plecat, ca unul care se împăca cu situația sa de deținut. Dar când a văzut că-i solicită interviu un jurnalist, a prins la curaj. A zis că ne dă interviu numai alături de televiziunea TSN din Moscova”, a remarcat jurnalistul. În acest context, Mârzenco a amintit declarația din 2002 a lui Ghenadie Selezniov, președintele Dumei de stat a Rusiei, „Noi v-am organizat războiul din Transnistria, ca voi să nu vă uniți cu România. Să fiți legați tot timpul, cu acțiunile și cu mentalitatea, de zona Nistru, ca să nu vă uniți și nici să vă gândiți la unirea cu România”. „Uite că ei înțeleg, poate chiar știu bine că R. Moldova trebuie să se unească cu România, dar politicienii din Chișinău se fac a nu auzi asemenea declarații, continuând să se scalde în „independență statală”. Ce le mai trebuie politicienilor de la conducerea acestei țări să înțeleagă că atâta timp cât nu va fi unirea cu România vor avea la Nistru un conflict declarat de Selezniov, iar atâta timp cât Basarabia nu se va uni cu România, va rămâne hărțuită de toți smirnovii și formuzalii”, a subliniat jurnalistul Gheorghe Mârzenco.

Ce-ar fi fost dacă…

Întrebați fiind, care ar fi fost deznodământul dacă fostul lider nistrean ar fi fost condamnat la închisoare, părerile s-au împărțit. Astfel, fostul anchetator Pavel Lutenco este de părere că „dacă Smirnov rămânea în arest nu avea să schimbe nimic. Dacă a fost plămădită concepția de ruși, un Smirnov putea fi lesne înlocuit, și oricum realizată. Altă chestie e că nu s-a procedat corect, pentru că Smirnov trebuia pedepsit pentru faptele sale. Dar să zicem că dacă ar fi fost el închis, n-am fi avut situația actuală din Transnistria, nu e adevărat. Dacă nu era Smirnov, era altul”, susține anchetatorul.

Pe de altă parte Panteleev consideră că dacă Smirnov ar fi rămas în detenție, lucrurile s-ar fi redresat. „În timp ce Smirnov era arestat, susținătorii lui au început să fugă ca șobolanii. Conducerea R. Moldova trebuia imediat să introducă un plan de măsuri de a contracara orice alte acțiuni de destrămare a teritoriului. Cum? Trebuia imediat puterea legală să fie declarată și arătată în Tiraspol, în Bender și celelalte localități ale regiunii. A crescut o nouă generație acum, tineret care absolut nu știe nimic. În partea transnistreană s-a dus lucrul ideologic, că peste Nistru sunt români, că ei vor răul transnistrenilor, nu-i adevărat. Trebuie să se ducă un permanent lucru cu populația. Dar nu se întreprinde nimic. Și atunci ne întrebăm, dacă se mai vrea ca să fie republica împreună, sau să fie lăsat în voia sorții și noi cândva ne-om uni cu România. În primul rând, poporul trebuie să spună dacă vrea sau nu acest lucru, dar nu politicienii de la conducere. Dar în situația când a fost arestat Smirnov și altă conducere, trebuia de reacționat și nu mai aveau chef să vină alții și să ceară teritorii. Iată aceasta este vina cea mare”, subliniază colonelul Panteleev.

Șevciuk și Formuzal, pasibili de închisoare

Gheorghe Mârzenco, de asemenea consideră că „dacă Smirnov nu era în modul acesta banal eliberat, lucrurile ar fi putut decurge altfel. Smirnov a semnat o fițuică că el mai mult nu va face politică și „dacă îmi dați drumul nu mai fac asta”. Și ceilalți când au văzut fițuica l-au eliberat. Incompetența conducerii a agravat situația și a determinat lanțul de acțiuni incompetente ce au dus la război”, a conchis jurnalistul.

Mai mult, analizând situația actuală din țară, oamenii legii au afirmat că și actualii lideri din stânga Nistrului ori din Găgăuzia pot fi trași la răspundere într-un dosar similar. „Liber poate fi intentat dosar pentru destrămarea teritorială pe numele lui Șevciuc sau Formuzal și alții care militează pentru separare. Mai mult, nici dosarul lui Smirnov nu este finalizat și poate fi continuat. Dar autoritățile trebuie să răspundă la întrebarea: ne mai trebuie nouă pământul transnistrean? Și dacă da, atunci întreprindeți măsuri, pentru că procesul de dezmembrare se continuă până în ziua de azi. Și trebuie făcute acele acțiuni necesare”, declară colonelul în rezervă, Chiril Panteleev. El face referire la practica internațională, și se întreabă de ce nu se deschide dosar penal pe numele lui Șevciuk și nu este anunțat în căutare internațională, să nu poată ieși din țară, să fie imediat reținut și adus în fața instanței.

03.03.2014

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus