Timpul.md

Istorie 6 Iulie 2019 | 08:54

Operațiunea IUG. „Ne-au luat în trenuri de vite şi ne-au dus”

La 6 iulie 2019 se împlinesc 70 de ani de la cel de-al doilea şi cel mai mare val al deportărilor staliniste din Basarabia şi Nordul Bucovinei, când peste 35.000 de persoane, majoritatea femei şi copii, au fost trimise în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice, precum Siberia sau Kazahstan.

Deportările din noaptea de 5 spre 6 iulie 1949, operaţiune denumită conspirativ 'IUG', s-au făcut în urma Hotărârii Biroului Politic al CC al PC al URSS nr. 1290-467cc din 6 aprilie 1949 ''Cu privire la deportarea de pe teritoriul RSS Moldovenească a chiaburilor, foştilor moşieri, marilor comercianţi, complicilor ocupanţilor germani, persoanelor care au colaborat cu organele poliţiei germane şi româneşti, membrilor partidelor politice, gardiştilor albi, membrilor sectelor ilegale, cât şi a familiilor tuturor categoriilor enumerate mai sus''.

Conform documentelor de arhivă, la această operaţiune au participat 4.496 de 'lucrători operativi' ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 de ofiţeri şi soldaţi şi 4.705 de activişti de partid din Moldova. Pentru asigurarea transportului intern al celor ce au fost ridicaţi au fost mobilizate 4.069 autovehicule, iar pentru transportarea basarabenilor în Siberia şi RSS Kazahă au fost pregătite 30 de eşaloane de tren, respectiv 1.573 de vagoane de vite.



„Chiaburii- duşmanii poporului”  Cine sau cum arăta acesta?

Criteriul principal care a stat la baza depistării şi deportării elementelor periculoase — a “chiaburilor”, a “duşmanilor poporului” — a fost atitudinea acestor oameni faţă de regim. Orice manifestare de nesupunere faţă de noul regim social şi politic era pedepsită cu deportarea.

Erau persoane care au fost activi membri de partide antisovietice, au colaborat cu antisovieticii, au avut relații cu puterea de ocupație, au emigrat în România, au sprijinit regimul româno-fascist de ocupație și influențează economic și politic țăranii săraci, nu dădeau pîinea la stat, refuzau să se conformeze sistemului sovietic, erau contra construcției colhozului și consolidării structurii puterii sovietice, au folosit munca lucrătorilor sezonieri au avut venit de la mori, oloinițe, rîșnițe. Nu e de mirare pentru că fiecare om care avea cel puțin una din aceste caracteristici, imediat era trecut în rândul chiaburilor sau dușmanilor poporului, naționaliști etc. Deseori cînd i se incrimina omului că este chiabur, el nici nu știa ce prezintă acest cuvînt și de ce i se zice așa. Pentru a scăpa de chiaburi a și fost folosită a două rundă de deportări intitulată operațiunea IUG cu scopul, , izbăvirii, , RSSM de elemente chiaburești.


-17 mai 1949, V. Ivanov, președintele Biroului CC al P.C. din toată Uniunea pentru R.S.S.M. și N. Coval, secretarul al CC al P.C., G. Rudi președintele Consiliului de Miniștri al R.S.S.M., trimit lui Stalin un document prin care cer permisiunea acestuia și nemijlocit a partidului din toată Uniunea pentru organizarea deportării din R.S.S.M. a chiaburilor, activiștilor partidelor profasciste.

-6 aprilie 1949, Biroul politic al C.C. al P.C. din toată Uniunea adoptă hotărîrea , , Cu privire la deportarea de pe teritoriul R.S.S.M. a chiaburilor, foștilor moșieri, marii comercianți, complicii ocupanților germani, persoanelor care au colaborat cu germanii și romînii, membrii partidelor și organizațiilor profasciste, membrii sectelor ilegale cît și familiile celor indicați mai sus, , .Aceștia urmau să fie deportați pe veci și nu aveau voie să se întoarcă în locurile natale. Dacă fugeau din locurile stabilite de deportare riscau 20 de ani să stea la ocnă.

-28 iunie 1949, Confirmarea listelor de către Consiliul de miniștri al R.S.S.M și a unui consiliu special.

-30 iunie 1949, Consiliul de miniștri al republicii adoptă hotărârea, , Cu privire la confiscarea și realizarea averii deportaților de pe teritoriul R.S.S.M. Astfel toate bunurile mobile și imobile erau confiscate și trecute în proprietatea statului.

-5 spre 6 iulie 1949, se declanșează operațiunea IUG. Zeci de persoane mobilizate și înarmate până în dinți în toiul nopții scoteau familii întregi din case îi încărcau în mașini și îi duceau la cea mai apropiată cale ferată de unde se pornea trenul morții pentru mii de familii.



Din punct de vedere legal această operațiune a fost explicată în baza decretului Prezidiului Sovietului Suprem al U.R.S.S. din 8 martie 1941 care prevedea redobândirea cetățeniei sovietice de către locuitorii din Basarabia. Conform acestuia românii de la est de Prut erau declarați cetățeni sovietici şi că au colaborat în anii războiului cu administrația românească și astfel au trădat patria sovietică. Cel mai straniu a fost că nimeni nu a acordat cetățenie sovietică basarabenilor și nimeni nu a cerut cetățenie sovietică, dimpotrivă în 1941 când erau românii sate întregi, inclusiv popoulația din Ciucur-Mingir scriau cereri ca să li se acorde cetățenie română, își schimbau familiile rusificate în cele românești (cazul lui Anatolie Cernov, fiul lui Sezonte Cernov, care în 1941 era institutor la o școală din Chișinău, și cere primarului din sat (Isidor Teleagă) ca acesta să confirme că familia lui este Ciornei sau cum se spune în popor Șiornei, familie pe care rușii bolșevici i-au rusificat-o deoarece dorește să scape de această familie rusificată străină pentru sufletul lui). Doar românii în septembrie 1941 după ce au eliberat teritoriul Basarabiei au promulgat un decret lege privind reglementarea cetățeniei locuitorilor din Basarabia. Articolul I din lege prevedea, , Au fost și sunt romîni, , :

1. Toți locuitorii din teritoriile dezrobite care potrivit legilor în vigoare la 28 iunie 1940 se bucurau de naționalitate română

2. Copii născuți la 28 iunie 1940 sau după această dată pe teritoriile dezrobite, din tată și mamă necunoscuți. Copii găsiți pe teritoriile dezrobite ce au fost născuți pe acele teritorii. În acest scop la 1942 au fost întocmite liste de locuitori a comunelor, conform depozițiunilor art. 25 din Regulamentul privitor la constatarea cetățeniei romîne a locuitorilor din Basarabia după constatarea Comisiunei respective. Astfel pentru comuna Ciucur-Mingir în listă au fost înregistrați 555 de familii, persoane. Listă confirmată de primarul comunei I. Teleagă și notarul C. Linescu.

Acum ne punem întrebarea ce fel de redobândire a cetățeniei inexistente sovietice poate fi vorba? Prin amploarea lor, deportările au avut efecte nemaivăzute atât la nivel psihologic, dar și cultural, economic, demografic. Omul rămas era cu frica în oase, fiind conștient că fiece vorbă poate duce la un dosar și eventual exil în orce moment poate fi declarat dușman al poporului și posibil ultima dată să vadă vatra casei strămoșești. După dezghețul hrușiovist și apoi epoca lui Brejnev multe familii au revenit în sat cum ar fi cazul familiei lui Surdu Alexandra și Iacob, iar alții au rămas cu trupul în exil dar cu sufletul tot în Ciucur-Mingir. Întorși acasă au început totul de la capăt deoarece statul le-a luat și ceaunele din pod, au continuat să trăiască viața zi cu zi dar calvarul acelor vremuri din exil a rămas o urmă adîncă în familiile lor, neamul lor și nemijlocit în istoria satului. Au fost aleși deoarece erau gospodari care știau să prețuiască fiece petec de pământ, aveau copii învățați și pricepuți, au demonstrat că pot mânui și calul de căpăstru și arma pe front, nu se temeau să își împărtășe opiniile politice să adere la partide, dar cînd e un amestec de toate aceste calități inevitabil devii dușman pentru sovietici nu conta că erai femeie ori bărbat.

Dezrădăcinarea, deznaţionalizarea şi dezmoştenirea celor deportaţi a avut consecinţe grave asupra evoluţiei ulterioare a spaţiului dintre Prut şi Nistru.

În total, în acea zi, au fost deportate 11.293 de familii – 35.796 de persoane, din care 9864 bărbaţi, 14.033 femei şi 11.889 copii.

Dintre aceştia, 7620 de familii au fost considerate „chiaburi”, iar celelalte au fost acuzate de „colaborare cu fasciştii”, de „apartenenţă la partidele burgheze româneşti sau la secte religioase ilegale”.

Cum au dispărut sute de mii de oameni în 6 ani

Procesul de arestare și deportare nu a avut nevoie de mult timp. După ocuparea Basarabiei între 28 iunie-iulie 1940, listele cu persoanele care trebuie urgent deportate erau deja gata. După instaurarea regimului sovietic încep reforme și pași concreți:

1. 28 iunie-iulie 1940, arestarea foștilor polițiști, agenți ai siguranței și ofițeri ai armatei române

2. 9 iulie 1940, V. Molotov, președintele Guvernului sovietic, semnează hotărârea, , Cu privire la activitatea tribunalelor militare pe teritoriul Basarabiei”, conform căreia tribunalelor le revenea sarcina examinării dosarelor vizînd „crimele contrarevoluționare și banditismul”;toți cei învinuiți de activități contrarevoluționare erau reprimați conform art.58 (1-18) din Codul penal.

3. 7 mai 1941, este numit împuternicit al Moscovei în R.S.S.M. S. Goglidze, care își propune detectarea dușmanilor regimului sovietic, întocmește listele și deportările așa zișilor dușmani. În opinia lui, dușmanii sunt, , activul partidelor burgheze, moșierii, ofițerii armatei albe, marii comercianți și proprietari de case, diverse elemente antisovietice”. Pe lângă aceasta, el crează un nou element și anume agenții secreți, care reprezentau legătura dintre popor și conducere, aveau menirea de a reproduce orice frază zisă la adresa regimului și să caute pretutindeni dușmanii. Se deghizau ca să nu fie recunoscuți, aveau anumit limbaj. Tot Goglidze cere lui Stalin ca aceste persoane să fie deportate împreună cu familiile lor. Cu aceasta începe primul val al deportărilor;astfel în clasa deportaților au fost primari, mari proprietari de case, comercianți, ofițeri ai armatei române, polițiști și jandarmi, moșieri, membrii partidelor politice.

Astfel Balmuș Alexe a fost deportat deoarece a deținut funcția de primar și membru al Partidului Național-Țărănesc, Grîu Serafim pentru că a fost gardian public la poliția Comrat, Cernov Leonte a fost radiotelegrafist în Aeronautică în România, Cernov Sezont deoarece avea casă mare și era adept al românismului, Ciobanu Mavtei notar, moșier. Acest lucru e valabil și pentru ceilalți deportați din 1941. Din categoria moșierilor erau deportați cei care dețineau suprafețe de pământ mai mari de 15-20 hectare.

4. În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, efectuarea operațiunii cu scopul deportării membrilor organizațiilor contrarevoluționare și a elementelor antisovietice. Oamenii erau deportați pe termen de 20 de ani. În baza, , Regulamentului cu privire la modul de aplicare a deportării față de unele categorii de criminali” erau deportate familiile fără capul familiei, adică soția și copii. Deoarece în opinia regimului comunist aceasta era ostilă față de regim, partid etc.

Conform documentelor de arhivă, la această operaţiune au participat 4496 de „lucrători operativi” ai Ministerului Securităţii de Stat al URSS, inclusiv aduşi din alte republici, 13.774 de ofiţeri şi soldaţi şi 4705 de activişti de partid din Moldova. Pentru asigurarea transportului intern a celor ce au fost ridicaţi au fost mobilizate 4069 autovehicule, iar pentru transportarea basarabenilor în Siberia şi RSS Kazahă au fost pregătite 30 de eşaloane de tren, respectiv 1573 de vagoane de vite.

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus