Timpul.md

Atitudini 1 Octombrie 2018 | 15:00

OPINIE /// Bătălia generației noastre

Am dat zilele trecute peste un text intitulat „ Bătălia generației noastre ” în care cineva explică pe larg care crede că ar trebui să fie ținta, idealul și lupta acestei generații. Articolul de față este un comentariu la acel articol, dar și o propunere personală.

Desigur, articolul apare în contextul unui referendum împins de Coaliția pentru Familie, dar susținut cu 3 milioane de semnături (pe bune sau nu). Pe scurt, articolul respectiv conține, cu text îngroșat, crezul autorului:

Bătălia aceasta este bătălia generaţiei noastre, în care afirmăm răspicat că vrem să trăim într-o democraţie, că vrem libertate, că nu vrem să ne lăsăm manipulaţi de grupuri extremiste ajunse acum, cu largul concurs al politicienilor, în mainstream.

E complicat, băieți, cu democrația, pentru că referendumul e „democrația la maxim”. Referendumul e cel mai democratic procedeu posibil – ai o decizie, și majoritatea trebuie să decidă nu prin reprezentanți, așa cum o face în parlament, ci prin vot individual.

De fapt ceea ce își dorește Vlad Viski, autorul acelui articol e o oligarhie progresistă. Cred că e clar de ce progresistă, nu trebuie să explic. Cred că e și clar de ce oligarhie (sau chiar autocrație) – o mână mică de oameni care să decidă chestiile bune pentru toți ceilalți. Oligarhia e, dovedit, cea mai bună formă de conducere, toate marile imperii sunt de fapt niște oligarhii – chiar dacă doar de facto și nu de jure. Ca și autocrat e imposibil să controlezi minuțios fiecare detaliu al existenței unei țări. Și nu-și dorește o democrație pentru că iată, îl voi cita:

Personal, resping ideea de a mă prezenta la acest referendum. Nu am cum să validez prin votul meu un demers profund imoral care ne împarte pe noi în tabere de cetăţeni de rang I şi II.

Practic omul nu recunoaște cel mai democratic mod de a determina soluția unei probleme. Din punctul lui de vedere, aia nu e ok, să îi întrebi pe oameni dacă să pună o chestie sau nu în constituție. Bine, e inutil să știm dacă Vlad Viski respinge sau nu acest referendum, el fiind un pic mai anonim decât pisicile mele pe vremea când le aveam. Nu știu pe absolut nimeni care să facă ceva într-un anume fel pentru că așa i-a sugerat Vlad Viski. Părerea lui e doar acolo ca să se mai enerveze lumea și să-și dea share la articole, să creadă că toată lumea gândește ca ei. Dacă tocmai Vlad Viski, un tip de care n-am auzit, deci clar nu e în cercul meu de prieteni, e contra acestui referendum, atunci e clar că e un lucru bun să nu mergem la referendum! El se autointitulează parte din comunitatea LGBT, e ok, comunitatea LGBT reprezintă cât? 0.5%? Poate să fie gheiul numărul unu din România, părerea lui e destul de irelevantă cât timp nu i-o iau în considerare foarte mulți oameni.

Și mi se pare deranjantă neîncrederea asta în România și în români. Mi se pare deranjant, pentru că din ’96 încoace România a votat prin vot popular un președinte mai liberal și mai progresist și cât mai puțin PSD posibil – Ion Iliescu în 2000 venea ca alternativă la o variantă mult mai iliberală, Vadim „Spume-la-gură” Tudor. Practic românii au votat pentru varianta pozitivă întotdeauna. Motivul pentru care parlamentul e plin de parlamentari PSD este că ăia lucrează mult cu oamenii la nivel local, și pentru că nu există nicio variantă liberală care să propună soluții mai bune pentru problemele locale – indiferent că alea sunt un aeroport sau un mic și o bere lipsă.

Bun, Vlad Viski și încă câțiva răniți sunt supărați de fapt pe democrație, pentru că diverși oameni cu vederi și păreri extreme vor să și le impună. Cam ca ei, cu părerile lor extreme. Pentru că da, pentru unii (pentru cei mai mulți) părerea extremă e că se poate oficia căsătoria între două femei sau doi bărbați.

Dar am și eu un răspuns legat de care ar trebui să fie bătălia generației noastre. Și e ceva mai serios decât prostiile enunțate în acel articol. Adevărata bătălie a generației noastre e imaginarea unui nou mod de comunicare, o comunicare mai structurată, mai consecventă, mai ușor de urmărit. O comunicare în care să putem să ne dăm seama ce e relevant și ce e irelevant, să ignorăm oamenii care au rătăciri, și să-i urmărim pe cei care au ceva de zis când au ceva important de zis. Și nu cred că Facebook este compania care ar trebui să decidă pentru noi lucrurile astea – dacă rămânem permanent sclavi în autocrația Facebook nu cred că e foarte util.

https://dorinlazar.ro/

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus