Înjurătura şi denunţul sunt o practică la fel de obişnuită ca privitul la telejurnal.
Ceea ce profesorul Vintiă Mihăilescu numea "sindromul ţapului ispăşitor" s-a transformat într-un sindrom naţional al logicii penale, al suspectării continue, al demantelării furibunde a oricui are îndoieli şi observaţii la modul de a impune României modernizarea ei împotriva identităţii ei sau a felului său organic de a fi.
Există o nouă generaţie, care a transformat oprobiul public în inchiziţie, care neagă tot, inclusiv istoria şi elitele sale. Nu doar pentru că ele sunt false sau păcătoase, ci pentru că – într-un mod inconştient – li se atribuie eşecul României. Orice formă de conservatorism este greşită pentru simplu fapt că nu este "ca afară". Iar dogma este simplă: tot ce vine de-afară trebuie impus de urgenţă, iar tot ce vine din interior este greşit, în virtutea faptului că România este un eşec.
Falia dintre generaţii, nu numai că se adânceşte, dar s-a transformat într-un război româno-român.
Ceea ce admir enorm la Franţa este cum fac ei racordul dintre generaţii. În Franţa nu există generaţie care s-o placă pe Zaz, dar să nu-l ştie pe Aznavour sau pe Johnny Hallyday. Acolo, racordul generaţional se face printr-o cultură zilnică asiduă, astfel încât naţiunea să nu-şi piardă memoria şi să nu-şi dispreţuiască valorile. Acolo, fiecare generaţie o preţuieşte pe următoarea. La noi, fiecare generaţie o înjură zilnic pe cealaltă.
Cine sunt agenţii Urii
În primul rând, fiecare dintre noi. Mitul fondator al "caprei vecinului" s-a transformat într-unul instituţionalizat al Urii publice în cross-fire. Nemulţumirea publică faţă de un stat a cărui cultură este – de câteva sute de ani – corupţia şi nepotismul a atins cote apocaliptice. Nu eşti un bun român, dacă nu urăşti Statul sau dacă nu încerci "să i-o tragi".
Dar cel mai important "agronom" al urii publice din ultimii 15 ani a fost preşedintele Traian Băsescu, omul care a lucrat cu Securitatea şi care a transformat România în fieful Noii Securităţi, preşedintele care ieşea aproape zilnic la şase jumate că să mai denunţe un "iepuraş" din dosarele sale pe care i le livra zilnic sistemul la cafea.
Apoi au fost copiii noi Securităţi din presă:
Cei care au primit de-afară misiunea nobilă de a curăţa ţara de corupţi şi de a face parte dintr-un plan de a moderniza România. Băieţii cu agendă dublă şi cu pix albastru au început să atace zilnic, pe lângă ţintele descrise de ambasadă şi unităţile subcontractate, şi ziariştii care aveau opinii mai nuanţate sau nu înghiţeau dogmatic "the new orange in town"
Cei care azi atacă pe oricine dezvăluie corupţia şi lipsa de control public a serviciilor secrete sau bugetele lor. Cei care primesc pentru ştiri ce cazuri trebuie rulate în spaţiul public şi cu ce frecvenţă.
Cei care neagă vehement existenţa staului paralel doar pentru că Dragnea l-a acuzat că există.
Cei care, atunci când există un "whistle blower" din serviciile secrete româneşti, invalidează etic sursa, doar pentru că dezvăluirile despre manevrele oculte ale serviciilor secrete nu trebuie să existe în media românească. Şi care, îndealtfel, au evitat "principial", în media controlată de băieţi, discursul din Parlamentul European al lui Guy Verhofstadt despre "un serviciu secret românesc scăpat de sub control, stat în stat".
Cei pentru care Snowden este un trădător.
Cei care incită la violenţă publică în publicaţii susţinute financiar de firmele Securităţii, necontrolate de nimeni, nici măcar de ANAF. Sau cei pentru care, dacă nu eşti cu ei, eşti "cu ruşii". Chiar şi când semnalezi venirea la Bucureşti a vestitului Teatru Balşoi sau când îţi anunţi intenţia de a participa la săptamâna filmului rusesc.
Cei pentru care religia majorităţii este un rău absolut.
Cei care consideră cauza unirii cu Basarabia drept o cauză "naţionalistă", deci, nu-i aşa, rea. Şi lista rămâne deschisă.
Iată mai jos este o mostră de "bullying journalism", semnalată de site-ul inpolitics.ro, din cea mai recentă publicaţie occidentală aciuată pe la noi, "Newsweek", scrisă de vestitul autor al pamfletului autonomist: "M-am săturat de România!", Sabin Gherman.
”Cu vorba bună nu mai merge. Degeaba se fac analize peste analize, degeaba se dau peste cap cei de la Bruxelles şi de la Comisia Europeană – pur şi simplu, nenorociţii ăştia ajunşi în susul ţării nici nu vor şi nici nu pricep: vor o Românie doar a lor, în care să-şi trăiască bine viaţa de infractori cu acte în regulă sau de proşti deja celebri.(…) Poate e cazul să renunţăm la analize şi explicaţii docte – vor război, să simtă deci războiul. Şi nu cu furcile şi topoarele, deşi mulţi le-ar arunca după ei; dar: unde stau ăştia?
Unde locuiesc? Adresa exactă, aşa cum are orice cetăţean. Ei bine, poate că mulţimi de oameni îngrijoraţi, o mie sau zece mii, se vor duce şi vor face de gardă la uşa lor. În faţa blocului, în faţa casei. Să le strige sau nemulţumirile, să le spună sau nu ce au de spus, dar să fie acolo. Să fie văzuţi, să simtă furia şi dispreţul. Să înţeleagă de ce ţara orientală nu e acceptată în vremile astea.
Asta merită. Urmăriţi pas cu pas, învăluiţi în reproşuri, tăvăliţi în vorbe de dulce, aşa cum doar poporul ăsta la necaz ştie să scoată.(…)Trebuie raşi, tunşi şi frezaţi, luaţi pe sus şi trimişi la plimbare – dar nu oricum, ci la ore fixe, aşa cum prevede orarul oricărui penitenciar dintr-o ţară civilizată.”
Sursa: https://www.gandul.info/puterea-gandului/liviu-mihaiu-editorial-cea-mai-periculoasa-maladie-a-spatiului-public-romanesc-17562927
Autor: Liviu Mihaiu
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
