Timpul.md

Actualitate 18 Decembrie 2018 | 16:47

OPINIE /// Sfârșitul unității ortodoxe

”Conciliul de Reunificare” de la Kiev, la care a fost anunțată crearea unei noi biserici ortodoxe ucrainene, a demolat structura administrativă a Ortodoxiei, care exista de la mijlocul secolului al XX-lea. După cum scrie jurnalista Xenia Lucenko, într-un articol pentru Centrul Carnegie din Moscova, motivele acestei demolări sunt mult mai largi decât confruntarea dintre Rusia și Ucraina.

”Ortodoxia mondială nu va fi niciodată la fel. Cel puțin nu așa cum au găsit-o generațiile actuale. Acesta este principalul rezultat al acestei toamne, când în știri au început să apară cuvinte nerostite anterior in mass-media precum „tomos”, „autocefalie”, „comuniune euharistică”, „teritoriu canonic.

Conciliul care a avut loc la Kiev a durat șapte ore. Episcopii greci și ucraineni și singurul laic Petro Poroșenko au stat în prezidiu. În fața Catedralei, câteva mii de oameni așteptau în frig rezultatul soborului. Noul patriarh – Epifanie (Dumenko), în vârstă de 39 de ani – a fost prezentat mulțimii de catre președintele Porosenko. Oamenii au scandat „Slavă Ucrainei!”.

Modul în care a fost pana la urma rezolvata problema autocefaliei ucrainene, care a trenat de la prăbușirea Uniunii Sovietice, exacerbată periodic și estompată, arată că nu există nicio separare între biserică și politică. Problemele bisericii sunt o componentă a politicii, iar politica este autoritatea de reglementare a vieții bisericești. Orice biserică ortodoxă națională se definește prin relațiile cu statul său. Și situația tragică a Ortodoxiei Ucrainei începând cu 2014 a fost că singura biserică canonică de pe teritoriul ei, recunoscută de toate bisericile ortodoxe din lume, se afla în relații stranse cu o țară străină și ostilă – cu Rusia – și subordonată Patriarhului Moscovei Kirill.

Patriarhul Kirill, care a moștenit problema ucraineană de la predecesorul său, nu a reusit să găseasca o ”soluție” mai buna decât să pretindă că această problema nu există. În perioada de apogeu a conceptului „lumii ruse”, la începutul patriarhiei sale, Kirill venea în mod regulat în Ucraina, sărbătorea Ziua Sfântului Vladimir la Kiev, unde ținea si un sinod.

În reședința patriarhului ”lumii ruse” din mănăstirea Danilov, erau inaltate steagurile tuturor țărilor din teritoriul său canonic, inclusiv cel ucrainean.

Dar, în 2014, după Maidan, anexarea Crimeei și războiul din sud-estul Ucrainei, Patriarhul Kirill a încetat să viziteze Kievul. Preoții și ierarhii Bisericii Ortodoxe Ucrainene cu Patriarhia la Moscova au început să piarda încrederea unei părți semnificative a credinciosilor, devenind străini din cauza prefix „PM” – Patriarhia Moscovei – în numele său. Patriarhul Kirill nici acum nu a incercat sa rezolve problema.

Singurul sau gest de bunavointa față de clerul ucrainean a fost absența sa de la ceremonia solemnă a anuntarii la Kremlin a anexării Crimeei. Se spune că, din acel moment, relațiile dintre patriarhul Kirill și președintele Putin au devenit mai reci. Patriarhul nu s-a atins nici de eparhiile din Crimeea – care ca și înainte de anexare au rămas sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe a Ucrainei cu Patriarhia Moscovei. Adică, Patriarhul Kiril a înghețat problema ucraineană, temându-se să rămână în istorie ca patriarh care a pierdut Ucraina.

Apoi, președintele Poroșenko a cerut Patriarhului Bartolomeu recunoasterea bisericii nationale. Astfel de apeluri au existat si înainte, dar Bartolomeu avea o relație neutră cu Kirill. Și după ce Biserica Ortodoxă Rusă a boicotat Consiliul Pan-Ortodox din Creta, din vara anului 2016, relațiile s-au stricat, iar iritarea care mocnea s-a transformat în confruntare deschisă.

A urmat numirea reprezentanților Patriarhiei de Constantinopol în Ucraina și ruptura ”comuniunii euharistice” de catre Moscova. A fost situația în care, de facto, Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse a folosit în lupta politică componenta teologică si mistica a vieții Bisericii: comuniunea euharstica fiind asimilată relațiilor diplomatice. Acum, Patriarhia Moscovei se află în continuare între două stări emoționale – negare și furie: comunicarea nu a fost restabilită, îndepărtarea anatemelor impuse impotriva Patriarhul de Kiev – Filaret – nu este recunoscută, Conciliul de Reunificare, potrivit Moscovei, este necanonic etc.

În paralel, Sinodul Patriarhiei Ecumenice a desființat, în noiembrie, Exarhatul parohiilor de traditie rusă din Europa de Vest, care exista din 1931. Timp de câteva decenii această structură unicat a bisericii a fost o alternativă pentru vasta comunitate a emigranților ruși fata de parohiile Bisericii Ortodoxe Ruse din Europa și a monarhist-izolaționistei Biserici Ortodoxe Ruse din afara Rusiei.

Celebra biserică ortodoxă din Paris, de pe Rue Daru, și Institutul Teologic Saint-Serge aparțin Exarhatului. Probabil ca Patriarhul Bartolomeu a considerat ca misiunea istorică a Exarhatului s-a terminat. Și, imediat, parohiile Exarhatului au inceput sa primeasca propuneri de a se alătura Patriarhiei Moscovei.
Simultan cu ”Conciliul de reunificare” de la Kiev, sâmbătă, a avut loc și o reuniune a Exarhatului la Paris. Clerul și enoriașii doresc să păstreze atmosfera și tradiția Exarhatului, astfel încât iau în considerare diferite opțiuni – aderarea la Biserica rusa sau jurisdicția unei alte biserici naționale (se pare ca a primit o ofertă din partea Bisericii Ortodoxe Române).

”Conciliul” de la Kiev și reuniunea de la Paris nu pot fi comparate în însemnătate, dar este caracteristic faptul că status quo-ul în structura administrativă a universului ortodoxiei, care a existat de la mijlocul secolului XX, este supus demolarii. Este evident că cauzele sunt mult mai profunde decât situația actuală dintre Rusia si Ucraina. Ruperea comuniunii euharistice între Moscova și Constantinopol, care acum pare a fi o măsură politică temporară, demonstrează pierderea limbii comune, lipsă de comunicare și dezvăluie că unitatea lumii ortodoxe este de ceva timp doar o imitație, o simulare.

Oricum ar fi, este un fapt crearea Bisericii Ortodoxe naționale in Ucraina. Ea va fi a 15-a în dipticele aprobat de Patriarhia Ecumenică, după ce Mitropolitul Epifanie și președintele Poroșenko vor pleca la Istanbul dupa ”Tomos”. O vreme, parohiile Bisericii Ortodoxe Ucrainene a Patriarhiei Moscovei (marginalizată treptat) si cele ale Bisericii autocefale vor exista în paralel.

Înființare Bisericii Ucrainene este, desigur, un eveniment istoric. Contextul politic modern va fi șters, dar ”Conciliul de Reunificare” va fi inclus în toate manualele. Fiecare personaj își va lua locul cuvenit în ilustrațiile atasate: Patriarhul de Kiev – Filaret, care toată viața sa a visat să fie pe locul ocupat azi de tânărul mitropolit Epifanie; Patriarhul Kirill, care se temea să piardă Ucraina și pana la urma a pierdut-o; Patriarhul Bartolomeu, care il binecuvânteaza pe președintele Poroșenko; ultimul, la sfârșitul mandatului său prezidențial (o fi primul?) câștiga o victorie simbolică într-un război real.

paginaderusia.ro

 

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus