Opozitia si factorul romnesc

Am mai scris si cu alte ocazii ca fraudarea alegerilor se produce nu numai explicit, adica tehnic, la nivel de liste electorale, ci si implicit, adica prin fraudarea a insusi climatului politic in care decurge scrutinul. Astfel, alegerile nu pot fi considerate libere si corecte atunci cand unul dintre concurentii electorali – de regula, partidul care detine puterea -, ii lipseste pe oponentii sai (din Opozitie) de posibilitatea de a dezbate problemele din propria agenda, impunandu-le subiecte inventate. Anume la acest tip de frauda electorala am asistat in actuala campanie electorala, in cadrul careia niciuna dintre marile probleme ale R. Moldova nu si-a gasit loc in agenda dezbaterilor electorale.

Comunistii au reusit sa impuna Opozitiei (dar si intregii societati) o problema falsa – „apararea Patriei”, or, e clar ca, atunci cand vine vorba despre o asemenea materie inalta ca „apararea Patriei”, toate celelalte probleme devin minore, secundare si neimportante. Opozitia a facut eforturi uriase pentru a aduce in discutie adevaratele probleme ale acestei tari, dar a fost practic imposibil ca mesajul ei sa ajunga in toate casele, adica acolo unde ajung doar „M-1”, NIT si radiourile puterii. Fortate sa se justifice pentru evenimentele din 7 aprilie, partidele de opozitie n-au mai avut timp si spatiu sa dezbata una din cele mai importante probleme ale acestui stat – R. Moldova, incotro? Spre Vest sau spre Est?

Comunistii au folosit cu abilitate bolsevica factorul romanesc, speculand pe resentimente, instincte, nostalgii si frica. Numai o propaganda cinica, de tip stalinist a putut sa acuze Opozitia de „fascism” si de „legionarism”! De unde „legionarism” intr-o tarisoara saraca, cu populatie preponderent rurala, cu o intelectualitate cuminte, oportunista si cam fricoasa, fara traditii si legaturi adanci cu epoca interbelica? Folosind aceasta minciuna, comunistii au reusit sa porneasca impotriva Opozitiei minoritatile nationale, care au un cuvant greu de spus in ziua alegerilor. Ei au pedalat atat de insistent pe acest subiect, incat, la un moment dat, Opozitia, ca sa nu dea prilej si pentru alte acuzatii la tema data, a „lunecat” spre retorica centrista si chiar comunista, strigand mai tare decat acestia ca se pronunta pentru „consolidarea statalitatii si a independentei R. Moldova”, de parca s-ar fi pronuntat vreodata impotriva statalitatii si independentei.

Frica de a nu fi acuzata de „unionism” a determinat Opozitia sa evite subiecte considerate „sensibile” ale relatiilor moldo-romane, inclusiv cel mai nevinovat, ce se refera la deschiderea a doua consulate in R. Moldova, propusa de Romania. Opozitia a fost fortata de catre comunisti sa evite astfel dezbaterea vectorului politicii externe dupa 29 iulie, limitandu-se la o retorica abstracta despre „integrarea europeana”, asemanandu-se pana la confuzie cu comunistii si social-democratii.
Lipsa din agenda Opozitiei a „factorului romanesc” dovedeste ca alegerile nu au fost libere si corecte, pentru ca nu poti discuta despre viitorul si vectorul extern european al R. Moldova in afara acestui factor. E adevarat, campaniile electorale nu sunt pentru educarea electoratului, alegatorului trebuie sa-i spui ceea ce el asteapta, dar cine a demonstrat ca dezbaterea inteligenta si sincera a chestiunilor legate de Romania si Europa nu ar aduce voturi?

• Uita-te in oglinda, incruntata doamna…

Marti, TIMPUL publica in prima pagina o stire („Moldovenii nu vor mai putea pleca din Moldova”) l-a care guvernul a sarit ca ars, infirmand-o cu vehementa, asa cum ii sta bine unui guvern muncitoresc-taranesc, condus de o duioasa muma care, in numele stabilitatii, e gata sa scoata armata in strada ca sa traga in copiii neascultatori. Citez: „Guvernul infirma categoric informatia aparuta in una din publicatiile periodice din Chisinau privind elaborarea unui proiect de hotarare de guvern prin care cetatenilor RM li se va interzice, pentru o perioada de doi ani, sa paraseasca tara si sa mearga la lucru peste hotare, precum si existenta argumentarii prezentate de catre publicatie cu referire la surse din Guvernul RM”. Daca acest guvern punea punct aici, vorba veche – filozof ramanea. Si nici noi nu reveneam la subiect. Guvernul insa a crezut de cuviinta sa ne dea o lectie de… deontologie profesionala! Citez: „…consideram necesar de a atentiona mass-media asupra respectarii neconditionate a legislatiei cu privire la presa si a normelor de deontologie profesionala in exercitarea functiilor de informare si neadmiterea publicarii unor insinuari care induc in eroare opinia publica”.

Ar fi foarte multe de spus vizavi de aceasta lectie a guvernului. Mai intai, doresc sa le amintesc desteptilor care au redactat furiosul si patimasul comunicat ca in toate codurile deontologice din lume, dar si in legislatia moderna despre presa se admite ca o informatie de interes public major sa fie publicata chiar daca exista anumite incertitudini in privinta veridicitatii ei. Or, stirea despre interzicerea plecarii moldovenilor peste hotare e una de interes public major, fiindca vizeaza interesele vitale ale sute de mii de cetateni. Astfel, publicand stirea, redactia a procedat corect, conform normelor de deontologie profesionala. E dreptul (dar si datoria!) guvernului sa confirme sau sa infirme informatia. Un lucru insa nu are dreptul sa faca acest guvern: sa dea presei lectii de deontologie profesionala. Inainte de a se apuca sa dea asemenea lectii, rugam respectuos acest guvern sa se uite in oglinda. Acest guvern (care nu se deosebeste prin nimic de toate celelalte guverne comuniste instalate de Voronin dupa 2001) ar trebui mai intai sa raspunda in fata societatii de calitatea mass-media pe care le controleaza la sange. De ce guvernul muncitoresc-taranesc al tovarasei Zina Petrovna, supranumita in popor Zina Carabina, nu da lectii de deontologie profesionala Radioteleviziunii publice, platita din banii publici, specializata in lustruirea regimului comunist si in denigrarea Opozitiei? Sau chestia asta e deontologica? Dar cat de deontologica este presa scrisa controlata de guvern? Cititorii nu au uitat cum V. Tarlev, pe cand era prim-ministru, era declarat in aceasta presa drept cel mai mare patriot si statalist, un geniu al gandirii economice moderne, un fel de Isus Hristos care cu numai cateva paini hraneste vreo trei milioane de moldoveni flamanzi. Dupa demiterea-i „eleganta”, cand vulturul statalitatii de la Bascalia s-a avantat in politica, „presa deontologica” a acestui guvern a intors placa, declarandu-l pe Tarlev un prostanac ordinar. Exact de acelasi tratament se va bucura si incruntata doamna din partea presei guvernamentale, (cand) daca-l va parasi pe batranul dictator si uzurpator.

Am intreba, in definitiv, ce drept moral are acest guvern sa dea lectii presei, dar nu intreb, pentru ca mi-e sila… Ce alta iti poate provoca acest guvern decat un dezgust profund?