Se pare că este vorba chiar de cea care a făcut o figură reprobabilă, „punând (generos) umărul” la întârzierea apariţiei în lumină a romanului „Noaptea a treia”, redactat de Vladimir Beşleagă în plin socialism, în 1969-1970. Că cenzura şi-a făcut bine treaba, ne vorbesc faptele. Romanul cu titlul schimbat („Viaţa şi moartea nefericitului Filimon sau anevoioasa cale a cunoaşterii de sine”) va apărea la aproape două decenii de la redactare, în 1988, şi, potrivit mai multor critici (M. Cimpoi, I. Simuţ, Al. Burlacu), este „primul şi cel mai elocvent argument, la noi, din „literatura de sertar”. Textul care nu a dat undă verde manuscrisului romanului „Noaptea a treia”, aparţine dlui acad. Haralambie Corbu şi, precum se vor convinge cei care au citit romanul, nu a avut nicio legătură cu calitatea manuscrisului. Recenzia musteşte de imputări şi sintagme ideologice gen „semne a istoriei noastre nu prea îndepărtate; se aminteşte de anii de foamete”, de recomandări care nu au nimic cu literatura, dar care, potrivit recenzentului, ar face publicabil romanul, precum „Ieşirea din situaţie am vedea-o în spargerea închistării actuale şi introducerea în roman, cu mai multă îndrăzneală, a realismului psihologic şi social…”. Cum nu avem pretenţia dobermanilor criticii oficiale de odinioară precum că am deţine adevărul absolut, anexăm pentru judecata cititorilor, recenzia în cauză.
Recenzie asupra romanului „Noaptea a treia” de Vladimir Beşleagă
(fragment)
Romanul „Noaptea a treia” de Vladimir Beşleagă e scris în genere în aceeaşi cheie ca şi romanul „Zbor frânt”, semnat câţiva ani în urmă de acelaşi autor. Scriitorul şi în noua sa lucrare se arată preocupat de probleme cardinale ale existenţei umane, văzute prin prisma unui dramatism zguduitor. În centrul atenţiei autorului se află nu atât evoluţia şi destinul unor personaje aparte, cât problema puterii de afirmare a virtuţilor umane în momente de grea încercare. Eroii romanului, pe care-i sesizăm în fond ca pe nişte măşti sau hiperbole, şi mai puţin ca pe nişte indivizi, acţionează în împrejurări şi situaţii semi-reale, semi-convenţionale. Ei aproape că sunt scoşi din sfera reală şi concretă a timpului şi spaţiului, iar reflecţiile lor iau forma unor coşmaruri de proporţii uriaşe, care nu întotdeauna pot fi raportate la stări psihologice şi sociale reale. De fapt, autorul se lasă în aşa măsură dus de valurile hiperbolei şi coşmarului, încât pe alocuri se pierde legătura dintre idei şi se destramă firul acţiunii romanului; naraţiunea lunecă în asemenea cazuri spre un fel de aberaţie delirantă, foarte densă şi impenetrabilă în esenţa ei; asociaţiile devin, pe măsura înaintării în lectură, halucinante şi arbitrare. Faptul acesta îngreunează stabilirea cu adevărat a cauzelor şi efectelor, a adevăratelor relaţii dintre eroi, a relaţiilor dintre eroi şi lumea înconjurătoare. Imaginea sau logica răsturnată nu sunt întotdeauna indicii eficiente pentru înţelegerea faptelor relatate. (…)
Cele spuse până acum ne îndeamnă să facem următoarea constatare: romanul lui Vladimir Beşleagă „Ziua a treia” e, fără îndoială, o lucrare originală, scrisă de o mână sigură. Anumite scene şi anumite pagini, prin forţa lor emotivă şi încărcătura lor intelectuală, sunt de natură să răscolească gânduri şi să impresioneze adânc. Romanul în ansamblu şi în liniile lui directorii se prezintă însă ca o taină încuiată cu şapte lăcate. Cifrul lui rămâne învăluit în pâcla incertitudinii. Ieşirea din situaţie am vedea-o în spargerea închistării actuale şi introducerea în roman, cu mai multă îndrăzneală, a realismului psihologic şi social, a realelor raporturi dintre cauză şi efect, dintre lumea existentă şi lumea imaginară. În acest caz, mesajul operei ar căpăta, credem, contururi reale, fiind pus, în chip nemijlocit, în raport cu anumite realităţi istorice. Căci nu pot fi discutate probleme mari umane, ocolind cursul istoriei sau cursul Vremii. Cu atât mai mult ele nu pot fi contrapuse una alteia.
Călina Trifan
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
