Timpul.md

Istorie 11 Iunie 2014 | 07:04

Personalitatea zilei. Petre Ștefănucă, sociologul suprimat de sovietici

Petre Ştefănucă s-a născut la Ialoveni, a studiat la liceul "Alexandru Donici" din Chişinău, apoi la Facultatea de filologie a Universităţii din Bucureşti - unde i-a avut că profesori pe Caracostea şi Cartojan între alţii - şi a devenit, după absolvire, unul din colaboratorii lui D. Gusti îmbinând muncă de profesor la liceele din Tighina, Cetatea Albă şi ulterior Chişinău cu activitatea de secretar (începînd cu anul 1934) şi mai târziu director (în 1939) al Institutului Social Român din Basarabia. 

Concentrat în Dobrogea în 1939, el se eliberează în iunie 1940 sosind la Chişinău cu două zile înainte de anexarea Basarabiei. Evenimentele se înlănţuiesc rău. Dintre cei trei copii, mijlociul în vârstă de patru ani are hernie. Părinţii, bătrâni şi bolnavi, nu pot fi contactaţi la Ialoveni în zilele haotice care urmează. Petre şi soţia sa Nina Ştefănucă decid să rămînă pe loc pecetluindu-şi soarta.

În iulie 1940 Ştefănucă se angajează că cercetător ştiinţific în cadrul sectorului de limba şi literatură moldovenească condus de I.D. Ciobanu la Institutul de istorie, economie, limba şi literatură de pe lângă Sovietul Comisarilor norodnici al R.S.S. Moldovenească. Intră cum s-ar spune în gura lupului. I se cere să colaboreze la traducerea gramaticii lui Ciobanu. Colaborare nu are cum fi. Ştefănucă insistă profesional pentru păstrarea alfabetului latin, vorbeşte de limba română şi nu de limba moldovenească, susţine că cele două sunt una şi că nu pot fi recomandate într-o gramatică forme dialectale că forme standard. Gândul lui şi gândul lui I.D. Ciobanu nu au însă cum se întâlni. Încă din 1938, salutînd trecerea la alfabetul rus în nou creată R.A.S.S.M., Ciobanu scria: "Duşmanii norodului, aghenţii fașiști, naţionaliştii burghej trimas special de către fașizmu să stăruie să rupă Moldova înfloritoare de la marele norod sovietic şi s-o dai în chingili boierilor români. Ei pe sub masca de șrift latin îngunuioșăsc limba moldovenească cu cuvinte şi întorsături neînţelese şi străine norodului nostru. De-o vorba: în loc de - șias, gazeta, ajuns, întîmplare, plata pune: ora, ziar, succes, caz, salariu ș.a.m.d. 

Trei luni mai tîrziu, la 10 octombrie 1940, Petre Ştefănucă este arestat de NKVD, acuzat că ar fi un "aghent al imperialismului românesc", "românofil", "antisovietic" şi "antisocialist", "fascist", "antisemit", "obiectivist" în cercetările lui folclorice. Din nou neînţelegînd pe deplin prefacerile urâte ale clipei, Ştefănucă cere candid anchetatorilor să-i asculte în calitate de martori pe colegii săi de cercetare care-i cunosc nemijlocit activitatea. Cererea îi e aprobată. Directorul Institutului, V.M. Senchevici, şeful de sector I.D. Ciobanu, colegii A.E Tendler, S.G. Dunaevschii, G.S. Dobânda, R. I. Portnoi recită în cor obedient capetele de acuzare.  

În cadrul ultimului ei număr, apărut în 1943, revista Sociologie românească publică un "Memoriu asupra situaţiei soţului meu, fost profesor de limba română şi director al Institutului Social Român din Basarabia, referitor la activitatea să sub ocupaţia comunistă" al Ninei Ştefănucă. Apoi soarta lui Ştefănucă şi a familiei sale intră din nou în noapte. Condamnat la zece ani închisoare într-un lagăr pentru deţinuţi politici (ispravitelino trudovaia colonia) din R.A. Tătară, Petre Ştefănucă dispare spre a muri în detenţiune, la 12 iulie 1942, conform spravcăi de moarte figurând sub numărul 1804 în dosarul său. Avea 36 de ani.

 În scurtă lui viaţă activă care s-a încheiat la 34 ani, Petre Ştefănucă a fost un folclorist, sociolog şi, mai presus de toate un intelectual puţin obişnuit. El s-a demarcat deopotrivă în raport cu îngustimile locale şi cu cele din România. A încercat să lămurească realitatea complexă a convieţuirii culturale şi economice a românilor alături de şi împreună cu ruşii, ucrainienii, nemţii, evreii, francezii şi elveţienii din Basarabia. A scrutat multiplele faţete ale asimilării, fie ea în direcţia rusificării românilor sau a românizării ruşilor şi a ucrainienilor. A luptat în permanentă împotriva clişeelor, răsucind viu pe toate părţile certitudini râncede. Nu e Ştefănucă cel care a scris despre solidele biblioteci personale ale ţăranilor din Niscani pentru că apoi, într-un alt articol să se întrebe cum se face că un sat 80% analfabet - Iurcenii - are o viaţă culturală infinit mai dinamică decît altele în care numai 20% din populaţie nu ştie carte? Mereu atent la a spune exact pe nume lucrurilor, Ştefănucă a scris despre o Românie care se mută la Bucureşti, despre culoarea basarabeană a sărăciei şi modalităţile reale de a o elimina neinsultând-o. Paginile lui îşi aşteaptă încă cititori pe măsură. Cinstite, solitare, curmate, ele vor rodi de bună seama într-o zi pe care ni se impune s-o apropiem.

Liceul teoretic din Ialoveni poartă numele „Petre Ștefănucă”.

Sursa: historia.md

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus