Timpul.md

Istorie 11 Ianuarie 2020 | 07:07

Personalitatea zilei. Vladimir Cristi, ultimul comisar gubernial al Basarabiei înainte de Unire

S-a născut în 1880 în satul Teleşeu, jud. Orhei, la moşia tatălui său, Grigore Cristi (1856-1911), care era căsătorit cu principesa Maria Trubeţkaia (1856-1926). 

Bunicul lui a fost Ioan Cristi, renumitul mareşal al nobilimii basarabene, căsătorit cu Alexandra Nelidov, fiica lui Alexandru Nelidov, basarabeanul ajuns ambasador la Constantinopol. La rândul său, Vladimir Cristi a fost căsătorit la Moscova cu contesa Elena Al. Sologub.

A absolvit Facultatea de Drept a Universităţii din Moscova şi Facultatea de Agronomie a Universităţii din Paris. Dar faptul că a învăţat mai mult printre străini a făcut să cunoască prost limba strămoşească şi din acest motiv era adesea luat peste picior de prieteni, de duşmani şi mai ales de gazetari, care se amuzau pe seama „vorbelor lui celebre".

În fondul Gheorghe Bezviconi de la ANRM se păstrează un manuscris cu amintirile doctorului Ioan Şeptilici, intitulate „Autobiografie". La pag. 25 a manuscrisului apare un portret bine ticluit al lui Vladimir Cristi:

Despre fiul lui Gr. Ion Cristi, Vladimir, aş spune că a avut deseori un noroc orb. La nişte serbări ale unui străbun de al lor şi-a ucis din gelozie unchiul său Trubeţkoi. De teama procesului şi mai ales a scandalului, a fost trimis pentru pocăinţă la mănăstire şi respins de atunci de neamurile aristocrate, a primit să fie în 1917 comisar revoluţionar al Basarabiei. Astfel, a putut să-şi rezerve un rol de seamă în Republica Moldovenească şi în perioada ce-a urmat, fiind numit în România ministru şi primar de Chişinău, de data aceasta trecând drept reprezentant al clasei boiereşti".

În 1917 este numit de Guvernul Provizoriu comisar gubernial al Basarabiei, înlocuindu-l în acest post pe Constantin Mimi. A dus negocieri directe cu Guvernul provizoriu de la Petrograd (astăzi Sankt-Petersburg) pentru a păstra autonomia Basarabiei și evitarea includerea acesteia în componența Ucrainei. 

La 27 martie 1918 a votat Unirea cu România. Iar după Unire a fost un politician activ: deputat în Parlamentul României şi ministru pentru Basarabia în guvernul lui N. Iorga (1931-1932), primar al Chişinăului în perioada cea mai dificilă 1938-1940, când au fost suspendate activităţile partidelor politice. În acea perioadă s-a format din ordinul regelui Carol al II-lea partidul Frontul renaşterii naţionale, în care erau obligaţi să se înscrie toţi funcţionarii. Şi un politician de formaţie democrată cum era Vladimir Cristi trebuia să execute acest ordin. Ca primar, el a rămas celebru printr-o gafă. Cunoscând prost limba română, nu ştia că puţ se zice la fântână şi deci a încurcat rău nişte iţe... Ziarele s-au amuzat mult pe seama lui.

La momentul ultimatumului sovietic n-a avut ezitări să rămână în Basarabia sau să plece peste Prut. A fost comisar al guvernului provizoriu, a reuşit să scoată Basarabia din cadrul Ucrainei şi chiar să voteze Unirea. Asemenea gesturi autorităţile sovietice nu le-ar fi iertat. Ceea ce s-a întâmplat ulterior confirmă această afirmaţie.

În 1940 Vladimir Cristi s-a refugiat în România. În 1944 se refugiază în Austria. Când încearcă să-1 contacteze pe Argetoianu, care se afla în Elveţia, cade într-o cursă şi este arestat de N.K.V.D. şi dus în URSS. Apoi este adus în România.
A decedat în 1956 la închisoarea Văcăreşti din Bucureşti.

Sursa: Basarabia necunoscută de Iurie Colesnic

Pe aceeaşi temă

Versiune completă web Înapoi sus