Petrol, sancţiuni şi ambiţii politice

Durere pentru ruşi, al căror buget pentru 2015-2017 e calculat pentru un curs de 100 de dolari/baril. Rublă se depreciază, capitalurile ies din ţară, instabilitatea alungă investitorii. Mai mult, petrolul merită obţinut prin fracturarea hidraulică doar la un preţ de 90 dolari/baril. Dacă coboară sub acest nivel, nu mai devine rentabil. Sau, s-o luăm altfel. Să presupunem că aveţi 100 de broscuţe, pe care le vindeţi cu un leu bucată, iar clienţii dumneavoastră depind de acele broscuţe. La un moment dat vi se îmbolnăvesc 16 broscuţe şi mor, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro.

Alte 10 evadează şi fug în lume. Rămâneţi cu 74, dacă am scăzut corect. Că să nu va fie afectate în prea mare măsură afacerile, includeţi o parte din costul refacerii stocului de 100 de borscute, în preţul micuţilor batracieni rămaşi. Că să va procuraţi cele 26 de broscuţe scoase din bilanţ, trebuie să achitaţi în total 10 lei. Prin urmare, scumpiţi broscuţele rămase cu 10/74 lei, mai exact cu 13 bani bucată. Corect? Dacă cererea de broscuţe creşte, tentaţia e să le scumpiţi mai mult. Dar să revenim la petrol şi preţuri.

O parte din puţurile mondiale sunt secătuite. Chiar şi cu cele mai avansate tehnologii, companiile petroliere obţin abia jumătate din cantităţile pe care le scoteau odată. La o rată de epuizare constanţa a petrolului ar trebui să găsim o sursă de producţie de circa 20 milioane de barili pe zi în următorii cinci ani pentru a menţine producţia la nivel mondial la nivelul actual.

Agenţia Internaţională a Energiei (un organism înfiinţat de către OCDE pentru a preveni întreruperile aprovizionării şi promovarea securităţii energetice) ne spunea acum câţiva ani că puţurile lumii scad cu 3,7% în fiecare an. La finele lui 2008, calculul a fost revizuit cifra la 6,7%. Brusc, economia globală a mai pierdut ￢din pix￢ câteva milioane de barili de petrol. Sau broscuţe, că să revin la povestioară de la început.

În SUA, în ultimii 30 de ani producţia de petrol s-a înjumătăţit. De la 10 milioane de barili pe zi la începutul anilor 1970, azi se mai produc în medie 5 milioane de barili. În ultimii 10 ani scăderea a fost de jumătate de milion de barili pe zi în patruzeci şi opt de state. Între timp, Alaska- fosta nouă frontieră a energiei- producţia a intrat în declin chiar mai rapid decât în restul ţării.

Nici asta nu ar fi dramatic, dacă s-ar consumă mai puţin. Dar americanii ard mai mult petrol decât acum trei decenii. În 1970 se consumau circa 15 milioane de barili pe zi (la americani, av corz). Acum se consumă peste 20 de milioane de barili. Inutil să mai spunem că diferenţa se importă. Povestea este cam aceeaşi, indiferent dacă locuiţi în SUA sau la Călăraşi. De fapt, în timp ce consumul a crescut cu aproximativ 20% în Canada şi SUA (din 1980) şi cu 63% respectiv 74% în Australia şi Nouă Zeelandă. Media creşterii consumului este pe la 45% şi dacă populaţia va creşte în acelaşi ritm, şi consumul va cunoaşte acelaşi trend. Atunci când consumul urcă iar producţia scade, e greu să nu îţi pui întrebări.

A fost şi zvâcnirea unor veşti bune. Una prin 2004, când Departamentul pentru Energie al SUA a anunţat că Golful Mexic (mai ales Thunder Horse) ar fi o mare speranţa şi că producţia de acolo ar putea ajunge la 4 milioane de barili pe zi până în 2020. 



Dar americanii au uitat să includă în calcule fenomenele meteo cum ar fi uraganele. Va mai amintiţi de Katrina şi de Rita? Împreună, cele două au devastat nu mai puţin de 167 de platforme şi 183 de conducte . Broscuţe moarte, că să revin la începutul poveştii. 



Multe platforme au fost aruncate la peste 60 mile distanţă. La acea vreme, industria de petrol şi gaze a susţinut că de fapt Katrina şi Rita au fost evenimente ciudate, cu foaaarte mici şanse să se repete. După numai trei ani au venit însă uraganele Ike şi Gustă. Atunci când Katrina şi Rita a lovit, preţurile la benzină au crescut cu 5 dolari pe galon în mai multe state. 



Dar de mareea neagră provocată de British Petroleum (BP) va mai amintiţi? Tot în Golful Mexic s-a întâmplat, iar costurile au fost estimate la 1,5 miliarde de dolari. Costul include şi cheltuielile efectuate de grup, inclusiv măsurile de curăţare şi izolare, forarea puturilor, ajutoarele vărsate statelor riverane, pagubele deja rambursate şi sumele vărsate către autorităţile federale, a informat grupul. Suma include şi o prima tranşă de 60 milioane de dolari, care va servi la finanţarea construcţiei unor insule artificiale în largul statului Louisiana, pentru a proteja ecosistemul. BP s-a angajat să acorde în total 360 milioane de dolari pentru construirea




Dar de 1991 va mai amintiţi? Atunci când forţele aliate au alungat armata irakiană a lui Saddam Hussein din Kuweit, iar soldaţii au distrus 750 dintre cele 943 de puţuri de pe teritoriul Kuweitului, potrivit arhivelor militare din SUA, incendiind 600 dintre ele? Peste un milion de barili de petrol au căzut pradă flăcărilor. Kuweitul a cheltuit 1,5 miliarde de dolari pentru a stopa incendiile, iar industria petrolieră din ţară a pierdut peste 5 miliarde de dolari remediind infrastructură afectată. Dezastrul a schimbat şi natură din statul din Peninsula Arabică şi l-a împânzit cu peste 300 de lacuri petroliere. Alte broscuţe pierdute, alte costuri care trebuie recuperate.

sursa: hotnews.ro