Vestea tristă că Petru BOGATU a murit este totuși incredibilă..!
L-am sunat în ultimele sale două zile, a deschis soția Viorica și am discutat pe lung. L-a luat Urgența, l-a internat în spitalul nr.3 – boala e boală, dar nu într-atât și atât de furtunos.
Toată speranța ne-a fost, în medici și în Dumnezeu…
S-a rupt firul prea repede.
Petru BOGATU, un om de o rară omenie.
Un mare sufletist.
Un prieten sincer al tuturor celor din jur.
Un călăuzitor firesc, la toate.
În urma prieteniei cu el, puteai rămâne doar un om asemănător lui…
Între anii 1988 – 1991, am muncit în același birou, la TV Moldova, unica televiziune pe atunci, în parcarea (sovietică) de la Chișinău.
Deși aveam și eu o bună pregătire, până a-l întâlni în calitate de coleg, în biroul 314, în care mai lucra și regretatul Ion Butnaru, anume lângă el, de la el, m-am format, în măsura care mă ține și astăzi…
Ambii, acum lângă Domnul, mi-au fost colegi și prietenii unui început de viață nouă, pe care de fapt ne-o cream chiar noi înșine…
Pot susține și alți colegi de atunci, de la prima ediție a programului ”Mesager” că ușa biroului cela nu se mai ținea închisă.
Acolo, în biroul 314, se nășteau ideile și știrile, ce se difuzau prin colectivul televiziunii, mai întâi, apoi deveneau un bun așteptat al maselor largi.
Dar tot în biroul cela se elaborau acțiunile de rezistență anti-imperială, anticomunistă.
De acolo începeau grevele și mitingurile personalului TV+radio, care influențau deciziile mai marilor zilei, însuflețeau telespectatorii care luptau și ei în spațiul aflării lor.
Petru Bogatu a fost un mare luptător pentru binele omului și a fost urmat în lupta sa de toată lumea bună.
Mai recent, ziceam să ne mai întâlnim, să punctăm o istorie a Mișcării Naționale și a luptei pentru libertatea cuvântului, pe care le-am susținut la TV+radio din dealul Schinoasei și care în anii 1988 -1991 au dat tonul emancipării, în toată societatea.
El, de fapt, scria deja Istoria Mișcării Naționale, cu referire la toată Basarabia.
Petru BOGATU a fost o personalitate de o rară profunzime.
Nivelul său de pregătire n-a fost apreciat și valorificat la justa sa valoare, în țara independentă…
Într-o țară normală, Petru Bogatu ar fi fost un ministru de externe căutat de orice formațiune politică venită la putere.
Putea fi un ministru bun de orice profil, sau un deputat valoros etc.
Prizonier al marii sale modestii, el nu s-a grăbit nici măcar să-și croiască sau săconducă vreun ONG.
Dar nici în cazul acesta nu avea cum, odată ce ONG-urile unor puerili în ale ziaristicii îl neglijau ostentativ. Doar Uniunea Jurnaliștilor a condus-o, cu titlul ”interimar”, se pare.
În caz contrar, fiind un om de o rară pregătire politică și de o poziție civică magistrală, ideile lui ar fi dominat agendele parlamentului sau guvernului, dar și ale comportamentului civic în societatea frânturii de Țară, cu aere de independență.
Țara născută de Stalin și Hitler, dar mai ales politicienii acestui avorton, au preferat însă figuri de paie, care vin și se duc, se duc așa cum vin.
Petru Bogatu a fost Omul Unirii Țării și Neamului Românesc.
A pledat în favoarea Unirii oricând și oriunde.
I-a luat în zeflemea, convingător și decisiv, pe moldoveniștii neaoși, ostași ai străinătății, șurubașe antiromânești și purtători ai războiului hibrid al Rusiei împotriva României și Românismului.
Petru a apărat valorile poporului său, ale noastre – românilor din Basarabia, deoarece el s-a format din ele și în cadrul lor.
Nu putea fi altul, deși aparent, pentru unii, dădea prilej de vorbe…
A fost detestat, doar de politicienii infecți, de trolii lor, dar și de fanii fervenți ai acestora, care văd lumea din jur doar în două culori, alb și negru, și care nu i-au citit opera. Sau dacă au citit-o, n-au avut capacitatea s-o înțeleagă. Căci altele le sunt interesele și puterea lor intelectuală – să treacă peste adevăratele valori, benefice chiar și pentru ei, necăjiții…
Petru Bogatu a murit, dar el va trăi, prin prestanța sa de mare OM, prin operele sale neîntrecute în spațiul românesc al Basarabiei chinuite până și în secolul 21.
Petru Bogatu va trăi în inimile noastre, ale celor ce l-am cunoscut, l-am avut de coleg, de bun prieten.
Regretul nostru nemăsurat de enorm!
Condoleanțe soției Viorica, feciorului Christian și celorlalte rude ale sale!
Dumnezeu să-l ierte!
Gheorghe MĂRZENCU
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
